Salvaţi Parcul I.O.R!

Cei care locuiesc în cartierul Titan, în zona bulevardului Nicolae Grigorescu ştiu foarte bine despre ce am să vorbesc în continuare. De ceva vreme au apărut în Parcul I.O.R (Alexandru Ioan Cuza) o serie de panouri pe care scrie că o mare porţiune din spaţiul verde aferent acestuia este retrocedat fostului proprietar printr-o hotărâre semnată în 2005 de primarul Adriean Videanu.

Mai exact este vorba de o zonă care reprezintă cam un sfert din parc şi se întinde pe lungime între intersecţia numită popular „Potcoava” şi ieşirea de metrou de lângă Poşta Titan, iar pe lăţime de la staţia de metrou şi până la biserica de lemn în stil maramureşean „Pogorârea Sfântului Duh” construită în incinta parcului în urmă cu câţiva ani.

Terenul a fost retrocedat fostei proprietare, o oarecare doamnă Maria Cocoru, probabil o anonimă care şi-a cedat drepturile litigioase unui mare samsar mafiot sau unei firme străine specializate în astfel de jafuri imobiliare.

Din câte am auzit, pe spaţiul respectiv se vor construi nişte blocuri şi un mall. Evident panourile amplasate de actualul primar al Sectorului 3, Robert Negoiţă, au şi un caracter politic, intenţia fiind aceea de a atrage atenţia asupra hoţiilor fostului regim din perioada guvernărilor Băsescu-Boc-Udrea. Dovadă stă şi faptul că o parte din panouri au fost deja acoperite cu vopsea şi cu tot felul de inscripţii grafitti, unele pro şi altele contra actualului edil local. Motivaţia oficială a afişării acestor indicatoare a fost aceea că locuitorii din zonă se plângeau frecvent că zona respectivă este neîngrijită şi lăsată în paragină.

Oricare ar fi situaţia, doresc din tot sufletul ca acest parc să rămână întreg şi destinat  publicului, nu unor nenorociţi lacomi, care ar face orice pentru profit. Parcul îmi este foarte drag încă de pe vremea când eram elev la Liceul Alexandru Ioan Cuza (fost MF3) şi mă plimbam pe acolo, indiferent de anotimp, atunci când ieşeam de la şcoală, când lipsea câte un profesor sau când mai chiuleam în grup cu colegii. Tot aici mergeam cu ani în urmă. în fiecare dimineaţă. să practic Tai Chi Chuan şi Qi Gong, o perioadă chiar împreună cu maestul Lin Kai Ting.

Am fost pe acolo în aceste zile, acum când s-a mai încălzit şi e vreme frumoasă şi am făcut nişte fotografii. Copacii sunt înfloriţi, iarba e verde, aerul e proaspăt. Ar fi păcat ca şi acest petec de vredeaţă, tot mai rar în Bucureşti, să fie acoperit cu betoane. (Deşi nu prea îmi imaginez cum s-ar putea construi ceva deasupra tunelului de metrou.)

De aceea fac un apel la toţi bucureştenii, în special la cei din zonă şi în general la toţi aceia cărora le mai pasă de Bucureşti şi de locul în care trăiesc, să nu rămână îndiferenţi la această ticăloşie şi să ia atitudine, să semneze petiţii, să participe la toate acţiunile de protest ce vor fi organizate şi să dea informaţia mai departe, ca să afle cât mai multă lume. Numai prin ieşirea din pasivitate şi nepăsare putem apăra şi salva ce este al nostru şi ce ni se cuvine!