Bănuiesc că vă sunt foarte familiare, din filmele americane, acele căsătorii formale şi mult simplificate, în care cei doi miri stau în faţa unui individ îmbrăcat în costum, acesta îi întreabă dacă vor să se căsătorească, ei spun că da, fac schimb de inele, apoi respectivul oficiator, care nu e tocmai un preot, îi declară căsătoriţi.
De fapt acest gen de “căsătorie”, realizată în orice loc posibil, numai în biserică nu, este o ceremonie inventată de ateişti pentru a evita ritualul tradiţional, creştin, care se efectuează numai în incinta bisericii şi după canoane vechi de sute sau mii de anii. Scopul secular umaniştilor este îndepărtarea cât mai mult a oamenilor de tradiţii şi de religie şi de aceea au creat această mascaradă şi simulacru de căsătorie pentru a oferi cât de cât o compensare sufletească celor astfel înşelaţi.
Foarte trist este că se încearcă şi la noi o astfel de laicizare a căsătoriei, evident de către organizaţiile secular umaniste din România, care în ultimul timp atacă cu orice ocazie şi cu multă înverşunare religia creştin-ortodoxă şi Biserica moştenită din străbuni.
În România, fie că mirii sunt de la oraş sau de la sat, nunta tipică include o slujbă religioasă la biserică. Proaspăt căsătoriţi la primărie, cei doi vor să devină un cuplu nu doar în faţa societăţii, ci şi în faţa divinităţii în care cred şi în interiorul comunităţii religioase din care fac parte. Însă în România există şi oameni care aleg să nu se cunune în biserică, dar care vor totuşi să marcheze acest moment important din viaţa lor. Soluţia a fost să înlocuiască ceremonia religioasă cu una laică.
Practicate de ani buni în Occident, ceremoniile umaniste (numite şi laice sau seculare) au apărut şi la noi în ţară şi stârnesc tot mai mult interes. În viitor, o asociaţie umanistă din România va dezvolta un serviciu prin intermediul căruia cuplurile care nu sunt interesate de o cununie religioasă vor fi unite simbolic de un maestru de ceremonii.