Un articol publicat în 2011 de Patrick Bolton, Tanto Santos şi Jose Scheinkman arată că o parte semnificativă a speculei nu are ca obiectiv decât profitul. Cu alte cuvinte, este o activitate dăunătoare, care nu aduce nimic mai mult decât acumularea unor venituri private de pe urma unor produse care altfel sunt gratuite.
Exemplul clasic este cel a seniorului feudal care montează lanţuri peste albia râului care îi străbate ţinutul, iar apoi angajează un colector de taxe pentru a percepe sume de bani în schimbul cărora coboară lanţurile, pentru a permite ambarcaţiunilor să treacă sau care blochează râul pentru câteva minute.
Nu este nimic productiv în acest sistem, nici în lanţuri, nici în ce-l priveşte pe preceptor. Seniorul nu a realizat nicio îmbunătăţire a căii navigabile şi nici nu a ajutat pe nimeni în vreun fel, nici direct, nici indirect, cu excepţia lui. Tot ce a făcut a fost să găsească un mijloc de a produce bani plecând de la ceva care înainte era gratuit. Dacă un număr important de seniori feudali, care stăpânesc zone de-a lungul râului, fac la fel, accesul la acel curs de apă va fi compromis.
Cei care lucrează în ”alte activităţi financiare” au deseori comportamente similare. Obţin cele mai bune acorduri, creând o ”externalitate negativă” asupra celor care nu le sunt asociaţi. Dacă activele proaste pe care le resping – spre exemplul subprimele care au dus la criza financiară din 2008 – sunt create şi impuse investitorilor mai puţin versaţi, aceşti finanţişti nu contribuie la binele societăţii mai mult decât seniorul care blochează râul.
Sursa: Cotidianul
Capitalismul este sistemul creat de burghezie (bancheri, negustori, industriaşi), după ce au preluat puterea de la regii şi nobilii feudali. Aşa că mi se pare absolut firesc ca doar metodele să se schimbe, principiile de funcţionare fiind aceleaşi ca şi pe vremea feudalismului.