Propaganda băsistă urlă mereu că ţara a fost vândută de comuniştii lui Ilici şi Năstase şi că din cauza comuniştilor ţara nu poate progresa şi nu poate trece în rândul ţărilor cu adevărat capitaliste.
Adevărul este că cele mai multe privatizări şi angajamente de privatizări şi restructurări s-au făcut pe timpul guvernării “de dreapta” CDR, în timpul guvernelor Ciorbea, Radu Vasile şi Isărescu. Iar de privatizări s-a ocupat personal Traian Băsescu, care era negociator cu Banca Mondială în calitatea sa de coordonator al programelor PSAL cu această instituţie financiară.
În 1999, Băsescu anunţa o serie de privatizări ale unor mari întreprinderi de stat şi a întregului sistem bancar românesc, care şi atunci era “neperformant” şi “în criză”. În urma privatizărilor, circa 100.000 de salariaţi, din cei 4,5 milioane care mai rămăseseră la acea dată, urmau să rămână fără slujbă, dar Băsescu i-a asigurat că Banca Mondială a alocat 145 de milioane de dolari, pentru crearea de programe de reconversie profesională şi crearea de noi locuri de muncă.
Condiţiile puse de Banca Mondială pentru acordarea mult doritului împrumut par să aibă o consecinţă neplacută, cei 4,9 milioane de români care au, oficial, un loc de muncă urmând să ramână şi mai puţini. Traian Băsescu, cel care a negociat acordul cu BM, a declarat, ieri, că procesul de restructurare din economie şi de închidere a societăţilor care nu vor putea fi privatizate va duce la disponibilizarea a circa 100.000 oameni. Băsescu a precizat că în ceea ce priveşte „găurile negre” ale economiei naţionale, marii giganţi industriali, urmează a fi privatizate întreprinderi ca Sidex Galaţi, Alro Slatina, Roman Braşov sau Tractorul Braşov. Băsescu a încercat să-i liniştească pe cei care se pot simţi vizaţi de o eventuală disponibilizare, şi a arătat că cei rămaşi fără slujbă „vor avea în spate” 145 de milioane dolari, pentru crearea de noi locuri de muncă.
Sursa: Ziarul de Iaşi, 2 aprilie 1999
Banii urmau să vină de la Uniunea Europeană, 100 de milioane de euro şi restul, în valoare de 25 de milioane de dolari, de la Banca Mondială. Asta ar fi însemnat circa 1450 de dolari alocaţi pentru fiecare salariat disponibilizat, pe lângă salariile compensatorii prevăzute de lege.
Întrebarea firească este, unde sunt locurile de muncă promise de Traian Băsescu şi ce s-a întâmplat cu cele 145 de milioane de dolari primite de la UE şi Banca Mondială?
Pingback: Unde sunt locurile de muncă promise de Băsescu în 1999 ? | .::: CALIN ADRIAN :::.
Pingback: “Beneficiile integrării României în UE”: Bucurestiul nu mai e al românilor e al corporaţiilor străine | Lupul Dacic