Atunci când vrei să afli un adevăr fundamental, cel mai bine e să-ţi pui întrebări extrem de simple, exact ca un copil. De aceea mă întreb: unde dispar banii atunci când e criză?
Prin natura lor, banii sunt făcuţi să circule şi prin schimburile comerciale nu sunt distruşi, ci doar li se schimbă proprietarul de moment. Deci, dacă cineva nu mai are bani, înseamnă că acei bani au intrat în contul altcuiva.
Cu toate acestea, atunci când mass-media şi politicienii decretează că e criză, toată lumea se plânge că nu are bani. Salariaţii nu mai au bani, firmele nu mai au bani, Statul nu mai are bani şi măreşte taxele şi/sau face datorii şi mai mari şi culmea, băncile se plâng şi ele că nu mai au bani!
Dacă e să gândim logic, banii pot exista la un moment dat în următoarele situaţii: fie se află într-un cont bancar, fie sunt în circulaţie, adică în buzunarele oamenilor şi în casieriile magazinelor şi instituţiilor, fie sunt ţinuţi la ciorap/saltea/seif, de persoane private/firme.
Atunci când vine criza şi oamenii/firmele/statul spun că nu au bani lichizi, asta presupune că toţi banii sunt în bănci. Dar dacă banii sunt în bănci, atunci de ce se plâng băncile că nu au capital şi cer ajutor de la stat, când ele ar trebui să fie burduşite cu bani? Dacă băncile nu mai au bani, ar însemna că toţi banii sunt puşi la ciorap de cetăţeni sau de firme, ceea ce intră în contradicţie cu ceea ce am spus mai înainte.
Deci, unde dispar banii atunci când e criză??? Sau, cine minte când spune că nu mai sunt bani?
Am găsit un fragment dintr-un articol economic care m-a zăpăcit şi mai tare.
Este reducerea creditării pe parcursul crizei datorată unor constrângeri la nivelul ofertei, sau ţine de insuficienţa cererii? Ipoteza dominantă în ultimii ani a fost aceea că oferta a fost deficitară: băncile au suferit pierderi ca urmare a prăbuşirii pieţelor financiare, ceea ce le-a diminuat capacitatea de a acorda împrumuturi. În plus, noile reglementări adoptate în majoritatea ţărilor în dorinţa de a preveni viitoare crize au înăsprit condiţiile de creditare şi au mărit considerabil cerinţele de capital pe care băncile trebuie să îl pună deoparte pentru fiecare împrumut acordat. Ca urmare a acestor evoluţii, a scăzut atât capacitatea cât şi apetitul băncilor pentru finanţarea economiei reale.
Sursa: cursdeguvernare.ro
Vasăzică, băncile au suferit pierderi ca urmare a prăbuşirii pieţelor financiare! Dar ce sunt acelea „pieţe financiare”, ce înseamnă că „s-au prăbuşit” şi cum afectează, această prăbuşire a lor, băncile?
Tot ce pot să îmi imaginez, atunci când mă gândesc la prăbuşirea pieţelor financiare, este că aceste pieţe sunt ceva foarte mare şi suspendat la o înălţime apreciabilă şi atunci când se prăbuşesc, fac nişte gropi uriaşe în pământ, unde se scurg toţi banii, până în fundul iadului, acolo unde domneşte zeul acela cu coarne, la care se închină toţi bancherii! 😀