Această idee a existenţei unui „Atom al rugăciunii” de care nimeni nu vorbeşte, trebuie să vi se pară inacceptabilă, imposibil de crezut… totuşi, aţi auzit deja spunându-se în Ştiinţa Iniţiatică despre existenţa, în vârful inimii, a unui atom care are rolul să înregistreze, de-a lungul vieţii, gândurile omului, adică ceea ce el simte, ce trăieşte. Acest atom nu are puterea să intervină, el nu face decât să întregistreze. În realitate, el este o bobină minusculă care se derulează fără încetare de la începutul până la sfârşitul existenţei şi în momentul morţii el se opreşte şi se detaşează.
Ei bine, există, la fel, în om, un atom care are proprietatea să ceară ajutor, ca să îndrepte situaţiile. Dacă acest atom nu este dezvoltat, pentru că omul nu se roagă, totul se desfăşoară pentru el exact cum i-a fost destinat. Acest atom, desigur, nu poate schimba liniile mari ale vieţii care sunt greu de modificat, dar în domeniul subtil, eteric, el poate produce schimbări. Iată de ce persoanele care sunt obişnuite să se roage suferă mai puţin. Când apar evenimente dificile, ele simt mai puţin descurajarea în interior, amărăciunea.
Adesea evenimentele dificile sunt legate de colectivitate şi este imposibil să le evităm: războiul, de exemplu. În timpul unui război, nu pot fi evitate privaţiunile şi nefericirea, dar în interior, acela care se roagă, care acţionează prin sufletul şi spiritul său, transformă toate aceste dificultăţi. Deşi, în exterior evenimentele rămân la fel, acolo unde alţii se pierd, se descurajează sau chiar se sinucid, el găseşte forţe, hrană şi încurajare.
Omraam Mikhael Aivanhov – „Puterile gândului”
… cat se poate de adevarat….
Pingback: Noutati 2014 | CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman