Superioritatea imaginii în materie de dezinformare

Tot ceea ce am asimilat până acum nu e decât un mizilic în comparaţie cu dezinformarea prin imagine. Principiul „este adevărat pentru că am citit” al strămoşilor noştri e o nimica toată pe lângă „e adevărat fiindcă am văzut” al contemporanilor noştri.

Avantajele imaginii în materie de dezinformare sunt multiple.

În primul rând, este literalmente incontestabilă.

Replica Madamei Pernelle: „L-am văzut, cu ochii mei l-am văzut, ceea ce se cheamă văzut” e mai valabilă ca oricând şi nu facem cu adevărat deosebirea între ceea ce am văzut „cu ochii noştri” şi ce am văzut într-o fotografie, într-un film, la televizor. Ştim bine că există trucaje, sau pur şi simplu prezentări parţiale, dar ceva din noi repetă continuu că trebuie să „ne credem ochilor”.

Sfântul Toma şi existenţialiştii, căzând de acord măcar în acest caz, aveau dreptate să nu creadă decât în simţul tactil, dar noi nu avem înţelepciunea lor.

În al doilea rând, informaţia vizuală nu are nevoie să treacă prin creier pentru a ne afecta, după caz, inima sau viscerele.

Creierul este din fire suspicios; din fire, inima şi viscerele sunt emotive şi e adevărat că încărcătura emoţională a unei imagini, mai ales în culori, mai ales animată, este mai puternică decât expresia verbală corespondentă. Dacă citiţi „fetiţa e plină de sânge”, nu sunteţi la fel de emoţionaţi ca atunci când vedeţi o fetiţă plină de sânge.

În al treilea rând, imaginea, prin însăşi natura ei, se pretează la toate manipulările: selecţie, încadratură, unghi de filmare, eventuală animaţie, toate îi stau la dispoziţie pentru a orienta atenţia spectatorului într-acolo unde se doreşte şi pentru a-i şopti interpretarea pe care acesta trebuie să i-o atribuie.

În al patrulea rând, imaginea se adresează maselor într-o mai mare măsură decât cuvântul: este uşor de perceput, uşor de reprodus şi devine imediat subiect de conversaţie. Articolul trebuie să fie citit, ceea ce durează cel puţin câteva minute; afişul sau imaginea de televiziune au un efect instantaneu; prin urmare, articolul pe care îl citiţi dumneavoastră nu este întru totul acelaşi cu cel pe care îl citesc eu, câtă vreme imaginea li se impune, aceeaşi şi simultan, unor spectatori nenumăraţi, şi contribuie imediat la masificarea acestora, ceea ce îi lipseşte pe loc de mijloacele lor naturale de apărare contra iluziei.

Vladimir Volkoff – „Tratat de dezinformare”