Nişte băieţi de la un think tank britanic s-au gândit să calculeze o dată în fiecare an de la care, chipurile, planeta nu mai poate oferi resurse pe măsura consumului de care are nevoie întreaga omenire. Şi cică în 2015 această dată cade pe 13 august.
Populaţia globului a consumat până la 13 august 2015 resursele pe care planeta le poate produce fără a compromite procesul de dezvoltare durabilă, susţine organizaţia neguvernamentală Global Footprint Network, atrăgând atenţia că, de joi, omenirea începe să trăiască ‘pe credit’, scrie ‘La Libre Belgique’..
Ziua depăşirii’ (‘Earth Overshoot Day’) este un concept elaborat de think tank-ul britanic ‘New Economics Foundation’, calculat anual de organizaţia internaţională Global Footprint Network. Această dată apare tot mai devreme în calendar: în 1993, a fost la 21 octombrie, în 2000 era la începutul lunii octombrie, în 2014 la 20 august, iar în 2105, la 13 august.
Sursa: Capital
Este evident o nouă vrăjeală ecologistă scornită de cei mai mari consumatori ai planetei, dar există şi un aspect interesant în toată această chestiune. Se pare că unele zone ale globului oferă mai mult decât consumă populaţia, în vreme de alte zone consumă mai mult decât oferă planeta. Primele zone care includ state precum Canada, statele din Peninsula Scandinavă, Rusia, Ţările Baltice, Australia, cea mai mare parte a Americii de Sud şi unele state din Africa se numesc „creditoare”, iar cele din a doua categorie, adică SUA, China şi mai multe state europene dezvoltate economic, se numesc „debitoare”.
Ce observăm aici? Statele care consumă mai mult decât oferă planeta, adică amprenta lor biologică este cu 150 % mai mare decât biocapacitatea, sunt statele în care economia este una de tip capitalist, neoliberal, în vreme ce ţările unde natura oferă oamenilor mai mult decât aceştia consumă, adică biocapacitatea lor este cu 150 % mai mare decât amprenta lor ecologică, sunt cele unde economia urmează principiile social-democraţiei şi ale valorilor tradiţionale. 🙂
PS: România şi Bulgaria se află şi ele în categoria ţărilor „creditoare”, adică au o amprentă ecologică mai mică decât biocapacitatea, dar din păcate biocapacitatea lor este exploatată nemilos de străini. 🙁