Sunt întrebat adesea, în mesaje private, de ce îmi pierd atât de mult timp pe Facebook cu toţi proştii. De fapt nu îmi pierd timpul deloc, ci mă autoperfecţionez. Proştii mă ajută foarte mult să evoluez şi să-mi îmbunătăţesc abilităţile cognitive şi comunicaţionale.
Vedeţi voi, dacă aş sta de vorbă numai cu oameni inteligenţi şi ar trebui să explic anumite lucruri, idei, opinii, asta ar fi ceva foarte uşor. Cuiva căruia îi merge mintea înţelege imediat; nu îţi trebuie mullte cuvinte, detalii şi nu trebuie să repeţi explicaţiile de mai multe ori. Iar dacă nu te exprimi destul de clar sau ai mici scăpări de logică, cel inteligent va înţelege şi va corecta erorile din mers sau cel mult, va cere mici detalii şi confirmări suplimentare.
Cu totul altfel stau lucrurile în cazul proştilor! Prostului trebuie să îi explici în cele mai mici detalii, trebuie să ai o logică perfectă, exprimarea trebuie să fie extrem de clară şi fără urmă de echivoc. La cea mai mică scăpare, prostul te va taxa fără milă, răstălmăcind şi denaturând sensul ideilor tale. De aceea, de fiecare dată când se întâmplă acest lucru, trebuie să o iei de la capăt, să reformulezi ideile şi explicaţiile, până ce forma acestora se apropie de perfecţiune. Şi nici atunci nu e sigur că prostul te-a înţeles!
Toate acestea, pe mine mă ajută foarte mult să îmi perfecţionez abilităţile cognitive, gândirea critică, logica, abilităţile de comunicare şi calitatea exprimării în scris.
Partea tristă e că proştii, în majoritatea cazurilor, nu câştigă nimic din această experienţă din cauza aroganţei, deoarece, aşa cum spune şi zicala, „prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul”.
Cu prostii castigi experenta.