Concentrarea şi meditaţia

Ideea acestui articol mi-a venit la serviciu. Într-una din zile, eram preocupat de nişte probleme şi un coleg, văzându-mă absorbit de gânduri, m-a întrebat „la ce meditez”. I-am răspuns că nu poţi medita în timp ce gândeşti, pentru că meditaţia este o stare în care mintea este perfect liniştită şi lipsită de gânduri, o stare de conştienţă pură fără agitaţie mentală. Atunci un alt coleg, care auzise discuţia a spus: „Şi când te gândeşti că unii au meditat toată viaţa!”

Am realizat atunci că oamenii, în general, confundă meditaţia cu visarea, sau cu prostia şi îi consideră inteligenţi doar pe acei oameni care sunt tot timpul într-o stare de agitaţie mentală şi fizică. De aceea şi la mica publicitate se găsesc numeroase anunţuri care caută pentru angajare tineri dinamici şi ambiţioşi, fără să se ia în consideraţie faptul că dinamic nu înseamnă neapărat să fi agitat tot timpul şi să consumi energie inutil fără să obţii nici un rezultat.
În realitate lucrurile stau exact invers: pentru a putea fi dinamic şi pentru a reuşi în tot ce întreprinzi, trebuie să stăpâneşti concentrarea minţii şi să fi capabil să meditezi. Indiferent de domeniul în care activezi, în afaceri, la serviciu, în artele marţiale, la şcoală, pentru a reuşi, trebuie să fii capabil să îţi focalizezi mintea.

Vreau pentru început să lămurim ce anume fel de „concentrare” trebuie să avem în vedere. Nu trebuie confundată concentrarea cu încordarea şi nici cu atenţia spontană, aceea pe care o au de exemplu doamnele atunci când se uită la telenovele (ha, ha, ha!). Concentrarea este un act de voinţă şi trebuie exersat tocmai pe acele idei, lucruri sau imagini , care sunt prin natura lor monotone şi plictisitoare şi care cer un efort din partea noastră pentru a putea menţine mintea fixată asupra lor. Aceasta este concentrarea de care avem nevoie pentru a ne dezvolta puterile interioare.

Pentru a înţelege mai bine lucrurile, am să vă dezvălui un secret care este de primă importanţă pentru oricine vrea să evolueze spiritual. Cred că toţi aţi avut ocazia să urmăriţi comportamentul unui animal, un câine de exemplu. Acesta atunci când aude un zgomot puternic, mai mult ca sigur va începe să latre şi să alerge în direcţia zgomotului respectiv. Dacă pe la jumătatea drumului simte un miros îmbietor de mâncare sau întâlneşte un reprezentant al sexului opus, este foarte probabil să renunţe şi să se îndrepte spre noul „obiectiv”. După aceea mai mult ca sigur că se va îndrepta într-un cu totul alt loc, sub o maşină de exemplu, şi se va tolăni la răcoare, în cazul în care este caniculă. Am putea fi tentaţi să gândim că animalul nostru a executat câteva acţiuni. Dar nu este adevarat; câinele nu a ACŢIONAT! El doar a REACŢIONAT la diverşi stimuli exteriori. Aşa se întâmplă şi cu majoritatea oamenilor. Ei nu fac altceva decât să reacţioneze în permanenţă la stimulii din exteriorul sau din interiorul lor.

Pentru a putea progresa, pentru a putea să ne dezvoltăm voinţa şi puterea de concentrare, trebuie să ne educăm şi să ne dezvoltăm acest dar pe care Dumnezeu l-a făcut doar omului: capacitatea de a acţiona. Aceasta presupune că putem lua decizii şi putem întreprinde acţiuni independente de stimulii care acţionează asupra noastră. Este diferenţa fundamentală între SCLAVI şi STĂPÂNI. Depinde de dumneavoastră din ce categorie veţi face parte.

Revenind la concentrare şi aplicând cele ilustrate mai sus, primul pas pe care trebuie să-l facem pentru a ne putea concentra este să ne conştientizăm acţiunile zilnice şi să facem diferenţa între cele care sunt rezultatul influenţelor externe sau al condiţionărilor psihice din trecut, or al pulsiunilor primare şi cele care izvorăsc direct din conştiinţa noastră, ca expresie a voinţei proprii. Veţi observa în timp, că veţi cumpăra din supermarket mai puţine lucruri inutile, nu vă veţi mai îndrăgosti aşa de des de cine nu trebuie şi veţi avea un control mai mare asupra propriei vieţi.

Al doilea pas pe care trebuie să-l faceţi sunt exerciţiile zilnice de concentrare care trebuiesc făcute permanent şi cu maximum de rigurozitate. Acest lucru nu este uşor, având în vedere că mintea se opune mereu oricărei constrângeri şi este în permanenţă disponibilă pentru distragere şi împrăştiere. Practicanţii de arte marţiale execută în timpul antrenamentelor numeroase exerciţii de concentrare, poate chiar fără să ştie că fac acest lucru. De exemplu atunci când un karateka stă în Kiba Dachi la un nivel foarte jos, şi execută diverse tehnici de braţe încercând în acelaşi timp să menţină corect poziţia, execută un excelent exerciţiu de concentrare, mintea fiind nevoită să supravegheze continuu poziţia corpului fără să fie distrasă de mediul înconjurător. Acestea fiind spuse, vă puteţi crea singuri propriile exerciţii de concentrare, folosind principiile de mai sus. Am să vă ofer totuşi două exerciţii de concentrare unul de origine orientală, mai precis din Qi Gong, iar al doilea recomandat de specialiştii occidentali.

1. Staţi în poziţie verticală, cu picioarele depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor, având spatele drept, bărbia coborâtă în piept, privirea înainte şi limba atingând cerul gurii. Puneţi mâinile pe abdomenul inferior cu palmele aşezate una peste cealaltă (unii maeştrii de Qi Gong recomandă pentru bărbaţi mâna dreaptă să fie aşezată peste cea stângă, iar pentru femei invers, dar aici acest lucru nu este prea important). Respiraţi abdominal (pieptul rămâne nemişcat), calm şi profund şi încercaţi să vă fixaţi atenţia doar asupra mişcărilor abdomenului şi a aerului care intră şi iese. Căutaţi să măriţi progresiv durata exerciţiului, fără a exagera însă.
2. Luaţi un ceas mecanic sau electromecanic (cu ace indicatoare), care obligatoriu trebuie să aibă secundar. Urmăriţi mişcarea secundarului, încercând să vă fixaţi cât mai bine atenţia asupra sa. Dacă observaţi că mintea umblă aiurea, luaţi o scurtă pauză şi continuaţi după aceea exerciţiul. Dacă reuşiţi să efectuaţi acest exerciţiu fără întrerupere mai mult de 10 minute, puteţi să vă consideraţi deja un maestru.

Ce este însă meditaţia? Dacă vă puteţi concentra asupra unui lucru un timp suficient de lung, aţi făcut deja primi paşi spre meditaţie. Maeştrii yoghini ajung în stadiul în care se pot concentra pe o perioada practic nelimitată, ajungând în final la iluminare, nivel la care este eliminat şi obiectul concentrării, rămânând doar conştiinţa pură în care încetează orice mişcare a minţii.

În final trebuie să amintesc şi care sunt cele mai mari obstacole în calea dezvoltării voinţei şi puterii de concentrare şi implicit a unui caracter puternic. E foarte simplu. Acestea sunt „distracţiile” de orice fel: televizorul, anturajele gălăgioase, alcoolul, tutunul, drogurile, gândurile obsesive legate de sex, cititul ziarelor şi revistelor mondene, etc.