Aspecte ale practicii Qi Gong

Termenul Qi Gong (Chi Kung) este alcătuit din două pictograme. Prima înseamnă în traducere, în cazul de faţă, energie internă, iar cea de-a doua înseamnă realizare obţinută prin muncă sârguincioasă, sau măiestrie obţinută prin muncă. Prin urmare Qi Gong este practica prin care obţinem abilitatea de a ne controla energia internă în urma unei munci susţinute de exersare şi autoeducare a trupului şi a minţii.

Qi Gong este un sistem care poate fi practicat de oricine, la orice vârstă, însă nu se potriveşte oricui. Acest lucru se datorează faptului că practicantul trebuie să aibă nişte trăsături de caracter care îi pot permite să avanseze în această practică, şi să obţină rezultate vizibile.

Societatea modernă încurajează foarte mult goana după plăceri facile, după satisfacerea fără amânare a celor mai mici capricii şi superficialitatea în legătură cu stabilirea scopurilor şi a idealurilor. Totodată individului îi este indusă în permanenţă o stare de insatisfacţie şi de încordare, în special de către mass-media prin intermediul publicităţii şi al buletinelor de ştiri (catastrofice). Pe de altă parte sistemul social şi economic ne împinge în permanenţă să ne cheltuim în cea mai mare parte timpul şi energia pentru a ne asigura supravieţuirea şi asigurarea condiţiilor necesare traiului.

Practicantul de Qi Gong are o misiune mai grea în zilele noastre pentru că înainte de a se ocupa de practica propriu-zisă, trebuie să neutralizeze şi să opună rezistenţă tuturor acestor influenţe şi manipulări ce vin din exterior.

Dacă nu ai un caracter puternic, care presupune gândire liberă, auto-disciplină, răbdare, şi mai ales o foarte mare perseverenţă, te vei exclude singur din rândul practicanţilor de Qi Gong.

Am citit mai demult într-o enciclopedie de ştiinţe naturale despre râme. Acestea, după cum ştie toată lumea trăiesc în pământ. Acolo scria că râmele sapă galerii în pământ, fiind folositoare prin aceasta activitate la obţinerea unui sol de calitate pentru cultura plantelor. Nu voi intra în detalii cu acest aspect, pentru că ceea ce este important pentru cazul de faţă, este faptul că deşi viteza cu care râmele sapă galeriile în pământ este de câţiva centimetri pe oră (!!!), reţeaua de galerii pe care acestea o construiesc atinge lungimi de ordinul kilometrilor! Acesta este cel mai bun exemplu de perseverenţă pe care mi l-a oferit natura, pe lânga multe altele care exista în jurul nostru.

La fel trebuie să fie şi un practicant de Qi Gong, sau orice altă artă spirituală. Nu trebuie să fie preocupat de timp, de rezultate sau de efort. Profesorul meu de Tai Chi Chuan, ne povestea în primii ani după venirea sa în România, că în China, elevii de arte marţiale încep practica în jurul vârstei de 6-7 ani. Primii 10 ani sunt doar pentru a învăţa să execuţi corect, energic şi relaxat mişcările. Abia apoi, mai trebuie să practici încă 5-10 ani pentru a învăţa să utilizezi forţa şi măiestria.

De aceea trebuie să aveţi în vedere faptul că rezultatele vor apare doar atunci când 95% dintre cei care au început practica odată cu dumneavoastră, deja au abandonat Qi Gong-ul (sau au început să-i înveţe pe alţii, ha, ha!).

Pe lângă perseverenţă, mai trebuie să fim capabili să ne detaşăm de ritmul accelerat şi dezordonat al vieţii din jurul nostru. Acesta ne împiedică să ne găsim starea de calm interior de care avem nevoie atunci când exersăm. Dacă eşti tot timpul cu gândul la griji sau distracţii, ori ce ai de făcut după ce termini practica, nu vei fi în stare să te concentrezi pentru a simţi şi dirija energia, iar tot ce vei face va fi doar o gimnastică de înviorare.

Există desigur stiluri şi şcoli de Qi Gong unde exerciţiile se execută în mod expres fără ca mintea să participe la acestea, dar acest lucru este valabil doar pentru nivelele inferioare de practică, la cele superioare, prin evoluţia practicantului impunându-se de la sine participarea minţii la controlul energiei.

Un alt mare secret al practicantilor de Qi Gong este munca fără efort. Pentru noi, occidentalii este mai greu să concepem acest lucru, dar este un lucru absolut necesar, în special în practica Qi Gong.

Ca să fiu mai bine înţeles vă voi da un exemplu personal. Când am început să practic Tai Chi Chuan cu domnul Zhu Rong Fu, mi s-a părut ciudat că domnia sa ne întreba la fiecare două-trei mişcări executate, folosind puţinele cuvinte în limba română pe care le ştia, dacă suntem obosiţi. Dacă cineva spunea că a obosit, era trimis imediat deoparte, să privească la restul practicanţilor. Am înţeles mai târziu că în stilurile interne orice mic efort, orice încordare, face ca toată munca noastră să fie zadarnică.

Bineînţeles, Tai Chi Chuan nu este totuna cu Qi Gong, dar în ambele cazuri, ca dealtfel pentru toate stilurile şi practicile interne chinezeşti, se aplică aceleaşi principii universal valabile.

Aşadar, ceea ce contează este doar constanţa şi ritmicitatea cu care practicăm, nu efortul depus, care dealtfel ascunde nerăbdarea şi dorinţa de a obţine rezultate cât mai repede.

În concluzie, practica Qi Gong presupune dedicare, voinţă susţinută, dragoste pentru practica şi munca perseverentă şi mai ales răbdare. Dacă nu dispuneţi de toate acestea Qi Gong-ul nu vă va schimba viaţa mai mult decât ar face-o un meci de fotbal cu prietenii sau o vizită ocazională la sala de fitness.

Mai sunt multe aspecte de evidenţiat, dar nu le pot epuiza într-un singur articol. Voi reveni cu amănunte. Urmăriţi toate articolele de pe acest site şi veţi avea, cred eu, numai de câştigat!