Astăzi am colindat mult prin Bucureşti pentru că am avut de rezolvat mai multe probleme. Mi-am plătit Internetul, mi-am reîncărcat cartela la telefon, am cumpărat un film foto pentru Smena mea şi m-am uitat după tot felul de chestii legate de tehnica fotografică.
Tot umblând prin diverse locuri cunoscute, unde îmi făcusem un obicei de a merge atunci când aveam nevoie de ceva anume, am constatat un lucru pe care îl observasem şi alte dăţi, dar care acum a căpătat o amploare mult mai mare: micile magazine, micile afaceri de cartier au cam început să dispară.
Multe locuri de unde obişnuiam să iau blanc-uri de DVD, filme foto, chiar şi câteva din vestitele consignaţii de pe strada Covaci, au început să-şi tragă obloanele, sau să lase în urmă spaţii goale şi triste, cu afişul „De închiriat” pe ele.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre corporaţii, marile afaceri sau bănci. Acestora le merge bine în continuare şi deschid filială după filială în spaţiile rămase goale în urma falimentului micilor întreprinzători. Dacă mergeţi pe bulevardul Decebal, puteţi vedea, aproape una după alta, până aproape de piaţa Unirii, numai sedii de bănci sau societăţi de asigurări. Înainte, în aceste spaţii erau magazine alimentare, magazine de electronice şi electrocasnice, sau librării.
Nu mai vorbesc de numeroasele mall-uri şi hypermarket-uri care se deschid unul după altul, chiar dacă e criză. Şi se ştie prea bine că nici unul din aceşti „investitori” care le deschid, nu este român.
Am impresia că în acest caz nu mai avem de-a face cu o „economie de piaţă” şi o democraţie, ci mai degrabă cu un totalitarism corporatist trans-frontalier.
