Servicii neschimbate la preţuri tot mai mari

Nu sunt genul metrosexual, care se admiră în oglindă de zeci de ori pe zi şi cheltuie trei sferturi din salariu pe haine şi ore la saloane de cosmetică şi manichiură. Din acest motiv nu dau prea des nici la frizer, imaginea mea oscilând între o combinaţie de elev de generală şi soldat în marina americană şi o alta între Antonio Banderas în „Desperado” şi Mihai Eminescu în adolescenţă. Aşa că, mă tund o dată, cel mult de două ori pe an, lăsând părul să „evolueze” între cele două extreme.

Astăzi, pentru că lungimea părului meu depăşise „cota de alarmă”, am fost la o frizerie din cartier, pe care frecventez exclusiv de vreo 2 ani şi ceva. Deşi serviciile sunt aceleaşi, timpul de aşteptare acelaşi, variind între 2 şi 3 ore, preţurile au crescut constant. Prima oară îmi amintesc că am dat 4,5 RON. Apoi preţul s-a făcut 5 RON. A zis că na, aliniază preţurile la inflaţie! Dar lucrurile au continuat în aceeaşi manieră. Următoarea dată când am fost, un tuns era 6 RON, apoi, după alte câteva luni a ajuns la 8 RON. Iar astăzi când am fost, preţul era de 9 RON.

Care să fie justificarea acestor măriri continue a preţurilor, în afară de dorinţa de a încasa, cu tupeu, mai mulţi bani? De inflaţie şi de scumpiri la gel de păr, pudră de talc, sau ascuţit de foarfeci, nu cred că e vorba. Iar de salariile personalului, nici atât, deoarece toţi cocalarii care vin acolo să-şi ajusteze perciunii şi ciocul „la micron” sau pensionarii care vin să fie mângâiaţi pe chelie, lasă de fiecare dată ciubuc în valoare de cel puţin 20% din preţ.