Crede şi nu cerceta

Pentru că de curând au fost Şfintele Paşti, s-a întâmplat în blogosferă – lucru devenit deja tradiţie – să fie puse la îndoială sau să fie negate anumite evenimente sau simboluri legate de credinţa creştină.

S-a dezbătut mult pe marginea paradigmei „Crede şi nu cerceta„. Unii considerau că este o învăţătură din Biblie, alţii atrăgeau atenţia că ea aparţine de fapt lui Celsus, un oponent al creştinismului timpuriu.

Nu s-a pus mult accent pe ideea valabilităţii îndemnului de a crede şi a nu cerceta. Părerea mea este că acest lucru este valabil şi adevărat, dacă este interpretat şi aplicat corect.

Cei care se opun credinţei fără dovezi se bazează exclusiv pe ştiinţă, care este doar un instrument al intelectului. Ştiinţa se bazează pe minte, ca instrument de investigare, iar mintea pe cele 5 simţuri pentru a primi informaţia şi a-o procesa. Dar încercând să explici absolut tot ce ţine de realitate şi de universul în care trăim doar cu ajutorul intetectului şi a organelor de simţ este cam totuna cu efortul unui câine de a-şi apuca coada învârtindu-se în jurul ei, sau a unei muşte care se chinuie să iasă dintr-un borcan închis. Mintea depinde de creier şi este limitată de acesta. Iar cele 5 simţuri sunt incapabile să cuprindă în totalitate cantitatea infinită de informaţie pe care o poate oferi universul. Chiar şi aşa, informaţia pe care organele se simţ o furnizează minţii în mod normal, este selectată, filtrată şi adaptată pentru a ne oferi imaginea lumii aşa cum o cunoaştem.

Prin urmare este foarte probabil ca pe lângă lumea vizibilă, manifestată, plasată în spaţiu şi timp să existe o lume infinită, a potenţialităţilor nemanifestate, pe care nu vom putea niciodată să o sesizăm şi să o investigăm cu ajutorul minţii, pentru că este… în afara minţii. Aceasta este lumea lui Dumnezeu şi a credinţei. Deci cel mai înţelept lucru pe care un om îl poate face, ajuns la această frontieră, este să înceteze cercetarea intelectuală, devenită inutilă şi să se abandoneze credinţei. Dacă ar fi să reformulez, aş spune, „Cercetează până unde îţi permite mintea, apoi crede!”