Oricum am da-o, mereu e bine pentru ei şi rău pentru noi

Când a început criza financiară în America m-am bucurat puţin. „Mamă, să vezi ce ieftineală, pe capul nostru!”, mi-am zis. Mă gândeam că dolarul se va prăbuşi şi noi vom cumpăra super ieftin de la ei, benzina se va ieftini şi ea, deci vor veni vremuri bune pentru România. Dar nu a fost aşa. Pe lângă faptul că dolarul nu s-a depreciat, din contră, a mai crescut, iar preţul combustibililor s-a dublat. Mai mult, a intrat şi ţara noastră în criză deşi noi, ca stat membru UE, folosim moneda euro pentru tranzacţii.

Acum aud că euro este în scădere faţă de dolar, datorită crizei din Grecia şi a altor state europene cu probleme financiare. Dar, surpriză, căderea euro va atrage după sine şi căderea leului (!!!). Cum dracu’ vine asta frate, că nu mai înţeleg???! Adică atunci când euro era pe val nu trăgea leul după el, ba dimpotrivă creşteau preţurile, iar acum când scade afectează negativ şi leul!

Mai mult decât atât, odată cu revenirea dolarului, vor creşte şi preţurile la carburanţi (deşi din câte ştiam eu, de prin 2006, preţul petrolului nu se mai stabileşte în dolari, ci în euro) şi implicit, prin creşterea costurilor la transport, va majora şi preţurile tuturor mărfurilor.

Până la urmă toată gargara asta cu economia de piaţă, care se reglează prin mecanisme proprii, naturale, mi se pare o poveste de adormit copiii. Cred mai degrabă că regulile sunt create de băieţii şmecheri ai planetei şi schimbate în funcţie de interesele lor.