Astăzi am ieşit pe bulevard, după ploaia torenţială de la prânz. Aveam de făcut un drum mai lung pe jos şi trebuia să ajung undeva la o oră anume, aşa că eram puţin grăbit. La un moment dat am văzut în zare un obiect negru neidentificat. La început am crezut că este un câine, dar pe măsură ce mă apropiam nu se mişca, aşa că am crezut că este un container, sau un sac cu gunoi. Mă apropiam tot mai mult de el şi tot nu reuşeam să mi dau seama ce este. Mă tot aşteptam să se mişte, ca să mă conving că este vorba de un animal, dar nu se întâmpla nimic.
Când am ajuns cam la 20 – 30 de metri distanţă de el, forma sa a început să se schimbe. Au apărut nişte margini colţuroase care se măreau. Am crezut că sunt doi câini care se împerechează, dar nu era vorba de aşa ceva. Încet, încet, am început să simt un fior rece pe şira sprinării; obiectul neidentificat căpătase aspectul unui liliac uriaş cu aripile desfăcute. Mă simţeam ca în filmele cu Dracula şi vampiri înaripaţi. Un moment chiar am fost convins că este vorba despre un liliac dintr-o specie nemaivăzută care, probail rănit, căzuse pe trotuar şi am scos aparatul foto pentru a-l imortaliza.
Imediat ce am ajuns suficient de aproape de misteriosul obiect, pentru a-mi da seama ce este de fapt, m-am liniştit. Era o umbrelă ruptă de furtună şi abandonată pe asfalt. Am realizat că până la urmă lumea în care trăim este suma percepţiilor noastre, iar acestea uneori pot coincide cu realitatea, alteori sunt doar iluzii.
Wow. Chiar interesant 🙂
.-= DeeDee´s last blog ..Banc cu subinteles =-.
Iluzia realitatii este una din temele fundamentale ale buddismului iar iluzia conduce la suferinta.
Da, dar chestia cu realitatea e una, iar liberul arbitru e altă problemă. 🙂
Totusi cred ca perceptia si intelegerea gresita a „realitatii” induce si falsa idee de liber arbitru.
Mda, s-ar putea să existe o legătură, dar chiar şi ca budhist convins, care crede că realitatea este o iluzie a minţii lui, se pune problema dacă el poate influenţa în vreun fel acea realitate prin propria voinţă.
Buddistul n-ar deveni nihilist ignorand vointa proprie si traind intr-o pasivitate obscura, indiferent fata de lumea inconjuratoare. Insa viziunea lui transcende lumea conceptuala (vointa este un concept pana la urma), de care noi ne agatam cu incapatanare si ignoranta, si-l ajuta sa gaseasca echilibrul, calea de mijloc.
Un fizician contemporan, Lee Smolin, in cartea „Spatiul, timp, univers” spunea ca nu exista obiecte ci numai procese (” http://www.humanitas.ro/humanitas/spatiu-timp-univers-0 „) deci totul este intr-o permanenta schimbare chiar si ce percepem ca fiind fix si permanent.