Astăzi, la pornire, televizorul a început să scoată nişte sunete ciudate. Inspirat, m-am uitat în spate şi am văzut nişte scântei ce păreau mai ceva ca artificiile de ziua Americii. Camera s-a umplut brusc de un miros puternic de plastic ars.
L-am scos repede din priză şi l-am înlocuit cu unul pe care în aveam de rezervă (rămas de la o mătuşă decedată). Cel mai probabil este vorba de transformatorul de cadre, care s-a ars. Televizorul era primit de la sor-mea, după ce al meu s-a defectat acum câţiva ani. Este fabricat prin 1990 şi a mai avut o dată transformatorul de cadre ars. Acum cred că i-a sosit sfârşitul cel de pe urmă.
tre sa imi iau si eu un televizor de rezerva ca nu se stie niciodata :))
.-= bibabum´s last blog ..dă citit și luat aminte =-.
Sau o „plasmă” de rezervă. 🙂
Eu nu am avut experienta asta:)).
Ai televizor de rezerva? Multi in ziua de astazi nu mai au nici roata de rezerva dapai televizor. In schimb aproape toti au matusi decedate :))
Pingback: Alors On Danse | Dan Tănăsescu