Astăzi, în loc de mândrie naţională şi sentimente patriotice, de 1 Decembrie am simţit o nemăsurată scârbă şi tristeţe. Nu pentru sărbătoarea în sine, ci faţă de ticăloşia celor de la putere şi de ipocrizia şi servilismul total lipsit scrupule al unora dintre noi.
Traian Băsescu şi-a aranjat din timp, cu o desfăşurare imensă de forţe, o ieşire publică care să fie lispită de incidente şi menită să salveze aparenţele de preşedinte iubit şi respectat de popor.
Aseară îl auzeam pe Mihai Gâdea vorbind în emisiune despre o posibilă acţiune a ministrului Apărării Gabriel Oprea, constând în mobilizarea câtorva sute de cadre militare la parada de 1 Decembrie, cu scopul de a forma un grup compact în jurul lui Băsescu, pentru a-l feri de contactul direct cu mulţimea nenumlţumită.
Tind să dau crezare acestui lucru deoarece recent au fost majorate pensiile speciale ale poliţiştilor, militarilor şi lucrătorilor din serviciile secrete, un cadou sosit tocmai la momentul potrivit pentru a trezi sentimente de profundă recunoştinţă din partea celor favorizaţi.
Am mai auzit că anumiţi cetăţeni ai Bucureştiului au fost împiedicaţi să ajungă la parada militară de la Arcul de Triumf, fiind întorşi din drum de nişte băieţi înalţi, solizi şi tunşi scurt. Dar cine ştie, poate sunt doar zvonuri lansate de usl-iştii invidioşi pe “succesurile” lui Băsescu!
Cu toate aceste măsuri de precauţie preşedintele a fost totuşi huiduit şi apostrofat de câţiva cetăţeni, care l-au făcut “trădător” şi i-au strigat “ruşine”, deşi eu m-aş fi aşteptat la mult mai mult şi din partea mai multor oameni care au fost prezenţi la ceremonie.
