Cine lucrează în domeniu ştie foarte bine că brand-ul de produs, sau coprorate ID-ul unei companii, nu înseamnă numai o siglă amărâtă, fie ea şi cu o „frunză plagiată” sau cumpărată cu 50 de dolari de pe iStock Photo. Brand-ul presupune o serie de elemente unice, stabilite în cele mai mici detalii, începând de la codurile de culoare folosite, font-uri, elemente de design, modul de prezentare a documentelor oficiale şi până la maniera de comunicare cu publicul. Toate acestea au ca scop conferirea unei identităţi unice şi inconfundabile unui produs, serviciu, firmă sau chiar ţară. Potenţialul client trebuie să remarce instantaneu, aproape inconştient, acel ceva unic, ce caracterizează brand-ul care îi este prezentat.
Dacă ne gândim la alte ţări, vom vedea că fiecare are element definitoriu, care o individualizează, element fixat în conştiinţa colectivă prin tradiţie timp de ani şi ani de zile. Dacă ne gândim la Franţa, imediat ne vine în minte turnul Eiffel. Dacă ne gândim la Anglia, nu ne putem gândi decât la”Big Ben” şi garda regală britanică. Dacă ne gândim la Italia ne apare în faţa ochilor Collosseum-ul din Roma. Dacă ne gândim la Bulgaria, vorbim de trandafiri şi castraveţi muraţi. Dacă ne gândim la America, avem imaginea Statuii Libertăţii.
Acum să ne gândim şi la România… Ce ne vine în minte? O frunză verde? Dracula? Casa poporului? Nu! Cred că mai degrabă ăsta este brand-ul de ţară al României…
Click pe imagine pentru mărire
Au, ce naspa esti. Si mai ai si dreptate 🙂
Mda, cam asta e ‘brendul’ nostru de ceva timp. Sunt curioasa cand vom putea trece peste mizeriile astea si intra in constiinta colectiva si prin altceva decat tiganie.
.-= dojo´s last blog ..Pe la sudisti acasa =-.
Oricând am putea să facem asta, dar sunt mulţi care au interesul să nu o facem. 🙁