Am găsit un comentariu pe Realitatea, postat de cineva care se semnează Van Daas şi mi se pare genial! 😆
Tagma jefuitorilor României este reprezentată de următoarele categorii:
– 1 – 2 mii de foşti angajaţi ai serviciilor de securitate, de contraspionaj, de contrainformaţii militare şi ai întreprinderilor de comerţ exterior;
– 1 – 2 mii de foşti aparatcici (activişti P.C.R, sindicat, U.T.C etc.);
– 3 – 5 mii de progenituri ale celor de mai sus;Toţi aceştia au fost încă de la început la butoane, şi-au asigurat „spatele” în afara graniţelor (au plătit, dar nu de la ei) şi au controlat privatizările, falimentele, traficul de persoane, interlopii, contrabanda, economia, legislaţia, politica internă şi alianţele internaţionale cu ajutorul următorilor:
– 10 – 15 de mii de foşti informatori şi colaboratori ai „serviciilor”, şantajabili cu dosarul şi tocmai de aceea „fixaţi” în poziţii strategice, acolo unde îşi pun semnăturile pe contracte, privatizări, achiziţii, angajări şi alte şmenuri;
– 20 – 30 de mii de pretorieni (în „servicii”), propagandişti, formatori de opinie, informatori,… profesori universitari (!) şi chiar provocatori;
– mai puţin de o mie de “goarne politice” de toate culorile.Total: ceva peste 50 de mii.
METAMORFOZĂ
Celor ce rămân nepăsător la dezastrele
ce le-au produs și le produc guvernările post decembriste
Peste noi şi soarta lumii
Guvernează iar nebunii…
Cu războaie ei ne ceartă,
Biruri pun ca Nalta Poartă,
Când prin sate urlă câinii
Că i-au părăsit stăpânii.
Nu găsești picior de om,
S-au urcat cu toți în pom
Şi dansează pe crenguțe,
Veritabile maimuțe,
Mai prostește, mai prudent
Cum o fac și-n parlament.
Torturați nefericiții
Şi îngâmfați neispraviții
Ca o turmă,precum sunt,
Luptă cu morile de vânt
Şi nu văd că răul vine
De la Mari Domnii străine.
Taxe pun fără rușine
Şi o spun că-i totul bine,
Smecherii din guvernare
Ce trăiesc pe picior mare..
Alţii-şi cred aleșii Zei
Şi nu pricep că sunt mișei,
Că-mpart Tara în feude
Şi dau legi tirane,crude
Ca perfid să stăpânească
Şi averea lor să crească.
Iarăși, voi? Niște maimuțe,
Jucați sârba pe crenguțe
Cum vă cântă şi nu știți
C-aţi ajuns niște pârliți.
Deschide ochii,cetățene!
A trecut prea multă vreme
Să nu vezi că iești furat
Chiar de cel ce l-ai votat.
Iar ce vezi,cumva,de-ți place
Şi ce VODĂ-n Ţară face,
Urcă-n pom, sus pe crenguță
Şi rămâi ce iești, Mainată.
REFORMA LUI GÂGĂ
” Contra prostiei,chiar şi zeii,
luptă în zadar”
Friederich Schiller
Gâgă,ultra reformist,
Țărănist şi regalist
A văzut în lac o stea
Şi,și-a zis: este a mea!…
Fericit găleata prinde
Şi spre lac grăbit o-ntinde.
Vrea s-o prindă.Ea dispare
Şi apoi din nou apare…
Bălăcii o noapte-întreagă
Ca s-o prindă Nu-i de șagă!..
Din oglinda-i legănată
Nu se scurge în găleată.
” Nu renunț!O vreau şi sper
Să am icoana ei din cer”,
Gândește Gâgă către sine
Că ce face face bine
Şi luptă ca un disperat
Ud ca varza la murat.
Noaptea trece, ziua vine
Şi steaua s-a topit în sine.
Obosit de-atâta muncă
Stă pe mal şi cugetă
Înțelept cu sânge rece:
” Cum de sunt așa berbece?…
Voi goli apa din lac
Şi din mâl o bag în sac”
Ajutat de-o secătură
O făcu. De stea nici urmă.
Întrebat Gâgă în sat
De ce lacul l-a secat,
Calm cu zâmbet studiat,
Le dă un răspuns savant:
„Nu vedeți?! L-am reformat.
Bună treabă,nu fiți triști!..
Că fu făcut ceaușiști.”
FRUNTEA, SUS !…
„Atunci sunt republicile fericite
când domnitorii vor gândii sau gânditorii
vor domni”- Platon
Abdicând Tronul abil
Regele ,profund umil,
Sub coroană a dat iama
În aurul de la Tismana
Şi cu multă dibăcie
A făcut să nu mai fie…
Mazilir, plecă din ţară
Lăsând visteria goală
Ca Măria Sa, subtil.
Să fie Rege şi-n Exil…
Şi îmi spune un netot
C-a fost Rege patriot.
Dar nu vede, ca şi orbii,
Că în Ţară intră corbii
Unde haite de hiene
Sfâşie şi ne sfidează.
Fură şi ne guvernează…
Ca jaful să devină lege
Au nevoie şi de Rege.
Române!
Acum ,ori niciodară,
Taie-n viitor o poartă
Să avem o altă soartă.
Nu sra cu mâna-n sân
Să fi slugă la stîpân!…
E timpul să pornim,
Stâncă de uniţi să fim,
Că la graniţă, moşnene,
Ne pândesc alte hiene.
Şi de-aceea fă să fie
Braţul tău, în veşnicie,
Pavăză peste Moşie…
Nu da Ţara, bogăţie,
Pradă hoţilor să fie!…
Fruntea sus, Române!
Ai o Ţară. Ai un nume.
Uită de Regat şi Regi
Şi încearcă să-înţelegi
Că prin voinţa ta se poate
Să trăim în libertate.
Române, sus! Tu poţi
Ţara să o scapi de hoţi
Ridică-ţi braşul bărbăteşte
Şi necruţător loveste
Cu nestăvilită ură
Hoarda celor ce te fură
Şi perfid la jug te-înjugă
Să le fi supusă slugă.
Ridică-te! Nu se mai poate:
Este-o limită în toate!…
De la Tisa-n largul mării
Alungă hidra nepăsării
Că vei fi un biet sărac
Îngenunchiat ce cel bogat,
De monstroasa cârdăşie
Dintre Hoţi şi Monarhie.