Întreaga Românie este şocată de tragedia care s-a produs la Maternitatea Giuleşti din Capitală. A mai apărut şi un scandal pe teme religioase, după ce un preot a afirmat că bebeluşii morţi nu pot fi înmormântaţi cu slujba obişnuită, pentru că nu au fost botezaţi.
Majoritatea oamenilor consideră că moartea unui nou-născut este mai tragică decât cea a unui adult. Dar de ce oare? De ce ar fi mai tragică moartea unei fiinţe care nu ştie ce i se întâmplă, decât cea a unui om matur care este perfect conştient de drama sa? Aici e vorba, de fapt, de un instinct care ne obligă să ne protejăm progeniturile mai mult decât pe noi înşine.
Putem să-l acuzăm pe Dumnezeu de cruzime, lipsă de compasiune, nedreptate? Eu zic că putem, dar în acest caz nu ar mai fi Dumnezeu , ci om ca şi noi! Compasiunea, dreptatea, iubirea aproapelui, sunt calităţi umane, derivate din instinctul social. Dacă aceste calităţi i le-am putea atribui Divinităţii, atunci ar însemna că aceasta a fi o fiinţă umană făcută din carne, oase şi sânge, care ar avea o existenţă limitată în timp şi ar putea fi localizată undeva în spaţiu.
Dumnezeu este însă în afara spaţiului şi timpului. Este infinit şi imposibil de înţeles de mintea umană. Dacă pentru El viaţa Universului, de câteva miliarde de ani, reprezintă doar o clipită, ce reprezintă atunci în „ochii” Lui durata vieţii unui om? Ce înseamnă compasiunea pentru Creatorul tuturor celor existente, dacă El poate distruge ceva şi apoi recrea acel lucru oricând? Dacă pentru fiinţa umană moartea este un lucru rău şi care inspiră teamă, ce înseamnă moartea pentru Cel care este veşnic?
Dacă Dumnezeu ar fi Traian Băsescu, l-am putea acuza de orice, dar altfel, orice vină îi atribuim Lui, este absurdă.
putem in schimb sa acuzam Biserica, care in astfel de situari are capacitatea de a acorda derogari! Trebuie doar sa existe compasiune si vointa!
.-= cojocarii´s last blog ..Doliu pentru alti bebei via i o a n m a t e i w o r d p r e s s c o m =-.
Nu Biserica, mai precis, oamenii bisericii (preoţii).