Nu ştiu cum se joacă copiii din ziua de azi, dar cei din generaţia mea mea, cred că îşi mai amintesc de jocul numit „Am om”, pe care îl jucam şi eu când eram mic, mai ales la şcoală, în recreaţii.
Jocul consta în alegerea unui alt copil care să joace rolul de fraier. Dacă de exemplu cineva te înjura sau te jignea în vreun fel, spuneai „Am om” şi puneai mâna tovărăşeşte pe umărul celui ales pe post de „aghiotant”. Automat, orice atac la adresa ta era redirecţionat, la fel ca în cazul apelurilor telefonice, spre cel ales ca victimă.
Cam aşa a procedat ieri şi Traian Băsescu de Ziua Naţională. Temându-se să nu-şi ia tone de huiduieli şi de înjurături a plecat degrabă la summit-ul OSCE din Kazahstan, desemnându-l să-i preia atribuţiile în cadrul paradei militare pe Emil Boc, fraierul de serviciu. Cu ocazia asta le-a mai dat una peste bot psd-iştilor şi lui Mircea Geoană, pentru că aşa se obişnuieşte la domnul Băsescu de fiecare dată când sărbătorim 1 decembrie.
Emil Boc, ca un yesman veritabil ce este, a acceptat cu bucurie să joace rolul de păcălici şi să primească un „Să trăiţi!” de la Garda Naţională, garnisit cu câteva porţii bune de huduieli şi înjurături. De fapt acesta este principalul rol pe care îl are premierul Boc de când deţine această funcţie; de paravan şi cal de bătaie pentru Traian Băsescu. Marinarul evită sistematic responsabilitatea pentru greşelile sale, furia populaţiei şi criticile de orice fel, arătând cu degetul spre Emil Boc şi spunând: „Am om, hă hă hă!”
