Azi am avut gânduri mari. Am vrut să scriu despre subiecte filosofice, ideologii, politică şi alte chestii elevate, dar mi-am pierdut pe parcurs entuziasmul şi puterea de concentrare. Asta deoarece de azi dimineaţă ţiganul care locuieşte deasupra mea îmi zgâlţâie de azi dimineaţă geamurile, lampa din tavan şi mi-a asasinat timpanele cu manele de dragoste interpretate de Adrian Minune. Hobbit-ul Minune orăcăie din toţi plămânii ca un brotac opărit, despre iubirea pierdută şi despre onoarea-i masculină terfelită de cea care l-a părăsit.
Balamucul continuă şi în prezent, dar manelele sunt alternate cu muzică populară de petrecere care are şi başii mai puternici, lucru care face să vibreze până şi scaunul pe care stau. La acestea se mai adaugă şi frigul din cameră, pentru că nu m-a lăsat inima să dau drumul la căldură, în aceste vremuri de austeritate forţată impusă de Traian Băsescu.
Totuşi voi vorbi despre un subiect, cald încă, pe care nu vreau să îl ratez. După cum cred că ştiţi, ieri a fost una din sutele de zile internaţionale pe care le sărbătorim în fiecare an. A fost vorba despre discriminare, drepturile omului, sau ceva de acest gen. Vorba aceea, trebuie şi domnii de la ONU să mănânce şi ei o pâine, nu?! 🙂
Cu această ocazie, nişte sociologi s-au gândit (sau au gândit alţii şi ei au executat) să facă un experiment cu scopul de a studia măsura în care românii acceptă imigranţii de alte etnii, rase etc. şi calitatea comunicării între locuitorii autohtoni şi aceştia.
Exeperimentul a constat în plasarea unor negri, chinezi, arabi, mulatri şi alte combinaţii de acest fel, la casele de marcat dintr-un hypermarket, pentru studia reacţia clienţilor români la contactul cu respectivii.
În reportajul de televiziune pe care l-am urmărit, toţi imigranţii intervievaţi, fie ei negri, asiatici sau altă culoare, au spus că românii sunt oameni drăguţi, prietenoşi şi că s-au înţeles foarte bine cu ei. De cealaltă parte, „băştinaşii” români s-au arătat încântaţi de această idee, iar alţii au declarat că nu au simţit nicio diferenţă faţă de situaţia în care au avut de a face cu casierele obişnuite din hypermarket-ul respectiv.
La final s-au prezentat însă, ostentativ şi tras de păr, două situaţii în care s-a încercat evidenţierea punctului de vedere opus. O casieră mulatră sau arăboaică spunea că lucrează de azi dimineaţă şi nu mai rezistă (lucru normal, fără nicio legătură cu rasismul sau xenofobia), iar în alte imagini era prezentată o pensionară care făcea nişte gesturi de respingere faţă de un negru (bănuiesc că avea impresia că e o farsă gen camera ascunsă).
După aceste imagini de la final au vorbit şi sociologii participanţi la acest studiu care au dat verdictul: românii nu sunt pregătiţi să accepte persoanele străine, de alte etnii şi rase şi au probleme de comunicare cu acestea.
De aici trag şi eu concluzia că experimentul nu a fost făcut pentru a afla gradul de acceptare şi calitatea comunicării românilor cu străinii, ci scopul său, impus de cei care l-au comandat, a fost să demonstreze din start că românii sunt reticenţi la contactul cu imigranţii şi au probleme de comunicare cu aceştia.
Pentru că trebuie să existe probleme de discriminare în România, nu-i aşa??? Că dacă nu ar fi probleme, atunci lumea şi-ar da seama că tot circul mediatic care se face în jurul problemei cu ţiganii şi maghiarii nu este decât o cacealma politică şi o diversiune specifică erei globalizării.
PS: Mai voiam să vorbesc şi despre studiul în care se spunea că mulţi români regretă perioada comunistă, dar subiectul este mai amplu, aşa că îl voi aborda separat.
Te salut din nou!
Acest tip de studii au început să mă amuze, ştii de ce? Pentru că în urmă cu ceva ani, prin anii ’90, tot „savanţii” aceştia făceau anumite studii, analize, ştiri de televiziune, prin care se arăta cît de urît ne purtăm noi cu ţiganii. Nu a trecut mult timp şi au ajuns să ne dea dreptate, ba mai mult decît şi-au dat frîu liber la adevăratele discriminări. Odată au discriminat ţiganii care sînt cetăţeni europeni şi trebuie trataţi ca atare şi apoi au discriminat ceilalţi cetăţeni europeni care poate vroiau şi ei acei bani primiţi doar de ţigani.
Se vede cu ochiul liber că manipulările sînt de mai multe feluri. Şi se mai vede că „savanţii” nu sînt chiar aşa deştepţi cum credem noi sau cum ar trebui să fie. Pe de altă parte să ştii că astfel de studii îşi pun amprenta foarte tare în mentalul colectiv, de-aici şi mentalitatea: „dacă a scris la gazetă înseamnă că aşa este!”
.-= Meneopol´s last blog ..Libracadabra 19 © =-.
În general ceea ce se dă azi în presă drept ştiinţă este de fapt pseudo-ştiinţă; un fel de mitologie modernă, făcută pe bani şi la comandă de aşa-zişii savanţi. Vezi şi cazul NASA.