E criză, dar ne ţinem tare

Am fost azi la un „Orange Shop“ să îmi mai încarc cu câţiva euro cartela de la telefon.  Magazinul era plin-ochi. E şi normal de altfel, pentru că, nu-i aşa, VIN SĂRBĂTORILEEE! Şi, nu-i aşa, trebuie să facem un nou abonament, mai mişto şi mai ofertant, trebuie să schimbăm telefonul vechi cu unul „de ultimă generaţie“,  ne băgăm „net mobil“ şi multe altele, pe care le vedem la televizor, din jumătate în jumătate de oră.

Am observat că în jurul meu erau numai persoane cu telefoane scumpe: iPhone, Blackberry, smartphone-uri Nokia, Samsung şi multe altele. Ba, mai mult decât atât, erau unii care aveau câte două astfel de dispozitive. Spre exemplu, în spatele meu era o tipă care avea iPhone şi lângă el, pe tejghea, mai aşezase şi un Blackberry sau în orice caz un smartphone care aducea a ceva de genul, cu tastatură QWERTY şi tot tacâmul.

În faţa mea un individ cu aere de afacerist care plătea cu card şi vorbea la “per tu“ cu casiera, avea şi el ceva asemănător păstrat cu grijă într-o husă de piele. În restul magazinului o grămadă de clienţi care probau, aţi ghicit, tot “smartfoane”, “aifoane” şi tot felul de minunăţii cu touchscreen.

Văzând toate acestea, nu am simţit nimic din ce se spune despre România, că este în criză, că oamenii sunt disperaţi, că nu mai au din ce trăi, sau poate clienţii Orange sunt o excepţie?!