Sunt abonat la vreo 3 site-uri cu oferte de locuri de muncă şi zilnic primesc câteva newsletter-e cu ultimele posturi disponibile.
Astăzi, frunzărind prin anunţuri, găsesc un post de tehnoredactor la o firmă de distribuţie papetărie, deci vă daţi seama ce mare post de tehnoredactor era acolo! În anunţ printre altele scria:
CANDIDATUL IDEAL:
Studii superioare constituie avantaj
Rezistent la stres, organizat si capabil sa respecte deadline-uri
Cunostinte in Corel Draw
Atentie distributiva
spirit de echipa, loialitate
Stabilitate la locul de muncaRESPONSABILITATI / BENEFICII:
Tehnoredactare texte
Corectitudine si viteza de tastare
Tiparirea de carti de vizita, invitatiiSalariu : 850 RON NET
Bonuri de masa
Comision in functie de rapiditate si performante
Deci pur şi simplu nu îmi vine să cred unde s-a ajuns!!! Va-să-zică studii superioare, viteză de tastare, rezistenţă la stres, deadline-uri, atenţie distributivă, loialitate, stabilitate la locul de muncă(!?) – salariu 850 RON net… Cât de disperat şi de distrus poţi să fii ca să candidezi pentru un aşa post, având studii superioare?!
Şi asta nu e tot. Pe pagina anunţului mai scria că, „La acest job au mai aplicat 428 candidaţi„. 428!!!
1. Sa fereasca Dumnezeu pe toata lumea de a-i fi foame si de a nu avea alte resurse si alte optiuni! (Nu oricine are spirit antreprenorial, nici resurse pt a porni o afacere pe cont propriu, si NICI momentul nu este optim dpdv economic.)
2. In ciuda indeplinirii (formale) a conditiilor solicitate, CINE stie CE calitati le-or fi lipsind acelor candidati?!…
Ştiu, am trecut de multe ori prin situaţia asta. Numai că patronii când văd că eşti disperat, profită şi mai mult de tine.
1. Imi pare rau pt dumneata! Eu am trecut doar o data (e adevarat ca indelung, si pe de alta parte e TOT adevarat ca era intr-o vreme cand am facut fata – material – mai usor) si nu-i urez nimanui sa treaca prin asemenea experienta, cu atat mai putin in mod repetat (mai ales cei care eram obisnuiti cu stabilitatea de sub vechiul regim).
2. …si crezi cumva ca numai cateva sute sunt cei cu studii superioare in starea asta? Nici studiile superioare, nici orgoliul – nu „tin de foame”!
Aici nu e vorba de orgoliu, ci de faptul că oamenii se vând prea ieftin şi nu ştiu să-şi administreze banii pentru a nu ajunge în situaţii extreme. Dacă toată lumea ar refuza posturile de mizerie, patronii ar fi obligaţi automat să ofere salarii mai mari.
P.S. …iar o marturie elocventa a felului in care profita patronii de situatie e descrisa in chiar articolul pe care il comentam.
DAR, pe de alta parte, sunt LA FEL de adevarate si ALTE aspecte, alte interpretari ale realitatii:
– oare CUM o fi preferabil: sa ofere patronul postul (asa subplatit cum este el), oferind astfel macar unuia din cei… (parca 428) de disperati o sansa, SAU sa nu-l fi oferit? (Iar – in cazul in care firma „o duce greu” – pt cei care sunt deja angajati CUM ar fi preferabil: sa le fie redusa leafa, oferind astfel ocazia – nu si obligatia – de a lucra in continuare, dar mai ieftin, SAU sa la fie redus locul de munca, privandu-i direct de aceasta sansa, pt a pastra neredusa leafa celor ramasi?)
– oare CATI din cei care achizitioneaza ceva, un produs oarecare (in cazul nostru forta de munca) ofera din proprie initiativa pe respectivul produs mai mult decat este pretul minim cu care-l poate obtine in conditiile date – si asta inca inainte de a verifica in ce masura corespunde conditiilor specificate? (Respectivul patron presupun ca nu are nici un impediment ca – daca e multumit de calitatea serviciilor oferite (sau eventual odata cu redresarea situatiei firmei, in cazul in care nivelul atat de scazut al ofertei e determinat de probleme financiare ale firmei) – sa mareasca oferta initiala pt a-si fideliza angajatii; ceva mai complicata devine situatia in cazul reducerii nivelului ofertei initiale, daca firma nu mai face fata la acel nivel sau daca se considera ca angajatul nu merita atata.)
Referitor la noul dumitale raspuns (postat in timp ce il tastam pe precedentul):
Da, asa este – DAR: pe de o parte – din pacate – nu exista cursuri pt popularizarea metodelor corecte de administrare a venitului propriu, si nu fiecare stie s-o faca; pe de alta parte, poate ca unii nu au venitul suficient de mare pt a si reusi sa economiseasca, in ciuda faptului ca poate stiu sa-si gospodareasca veniturile (sau pur-si-simplu refuza sa-si scada nivelul de trai sub un anumit barem considerat minimal).
In plus, poate ca cetateanul in cauza chiar economisise, dar nu stransese suficient pt a putea face fata perioadei scurse.
MAI mult decat atata – daca toata lumea ar face totul exact asa cum trebuie, am trai intr-o utopie (placuta, ce-i drept).
Din pacate nu suntem nici albine, nici furnici sau termite, incepand cu faptul ca nu punem binele societatii mai presus de binele personal (in mod general: tot timpul si la nivel de masa, nu unele exceptii singulare – „prostii” – si in imprejurari speciale – „eroii”).
Ca aproape intotdeauna, realitatea este deosebit de complexa si are multe aspecte (mai multe decat putem noi sa prelucram repede si cu usurinta), unele dintre aceste aspecte fiind mai evidente (mai expuse catre noi), altele mai ascunse (dar existente), si in general la orice argumentare e bine de ascultat pozitia – argumentele, obiectiile, etc – ale AMBELOR parti implicate (sau – eventual – ale tuturor partilor) inainte de a ne forma o opinie – si chiar si atunci exista riscul ca opinia formata (mai mult sau mai putin pertinenta) sa fie subiectiva.