Fiecare reprezentat, mai mult sau mai puţin oficial, al unei mari puteri străine, care vine în România cu anumite interese (în general de jaf şi prăduială), abordează o strategie de imagine (PR) aplicată cam stângaci. Toţi străinii cred că, dacă îşi declară anumite preferinţe legate de cultura locală, sau specificul românesc şi fac în public diverse lucruri care sunt familiare şi specifice românilor, vor deveni mult mai populari, mai simpatici şi mai de-ai locului. Probabil mizează pe naivitatea şi înapoierea poporului căruia li se adresează.
Bunăoară, cămătarul internaţional Jeffrey Franks a declarat recent în presă că îi plac sarmalele şi economia românească. Altă dată l-am văzut chinuindu-se să rostească cu greu câteva cuvinte în limba română, stâlcite şi citite de pe o foaie, probabil în transcriere fonetică. Aşa trebuie că a procedat şi în Argentina şi alte ţări latino-americane, sau prin ţările bananiere din Africa, pe unde a mai fost la prăduit. Dar noi ştim, domnule Franks, că nu îţi plac nici sarmalele şi nici nu iubeşti poporul român. Ai venit aici doar la furat.