Am citit pe Realitatea un articol cam deprimant pentru cei trecuţi de 40 de ani, sau chiar şi pentru cei mai tineri. Din ce am citit acolo am înţeles că, odată cei ai împlinit 40 de ani, sau chiar şi după ce ai trecut de 35 de ani, eşti cam expirat pe piaţa muncii. Adică nimeni nu te mai angajează oricât de competent ai fi şi oricât de multă experienţă ai avea în domeniul în care vrei să lucrezi.
Din relatările unor persoane, în comentarii pe site-ul Realitatea, sau pe forumul BestJobs, reiese că acest lucru nu este un mit sau o prejudecată a celor de vârsta a doua care îşi caută un loc de muncă, ci este o realitate cruntă care a devenit tot mai evidentă după instaurarea crizei economice în România.
Dacă vreţi să aflaţi mai multe amănunte citiţi articolul aici. Eu am să folosesc pentru exemplificare două comentarii la acest articol, ale unor persoane de 28 de ani, (deci mult mai tineri) care îşi expun părerea în legătură cu acest subiect:
Vă răspunde tot tânărul de 28 de ani. Se pare că, cu mai multa experienţă de viaţă decât dumneavoastră, culmea! Nu vreau să fiu arogant, dar despre ce vorbiţi dumneavoastră sunt vremuri de mult apuse. Vorbim de lumea ante septembrie 2008 şi post septembrie 2008. Că dumneavoastră aţi fost angajată înainte de criză. Chiar nu mai contează! Acum e altă lume despre care nu vă puteţi pronunţa în momentul de faţă.
Treburile s-au schimbat radical între timp. Puteţi arăta şi de 30 de ani în ziua de azi. Dacă, ca femeie nu aveţi un fizic atrăgător, nu sunteţi dispusă să munciţi pe cel mult 300 de Euro, să munciţi şi Sâmbăta şi Duminica şi 12 ore pe zi când vi se cere, pe banii aceştia, nu vă bagă nimeni în seamă. Credeţi-mă pe cuvânt ! Celor trecuţi de 50 de ani, nu au decât o singură soluţie: ori să caute să se pensioneze pe caz de boală, ori dacă le merge mintea şi mai au şi ceva cap şi experienţă cum se laudă, să încerce pe cont propriu. Este singura variantă.
Răspuns pentru Gabriela Mocanu
Am 28 de ani. Ce pot spune despre persoanele trecute de 45 de ani: În cazul femeilor tinere de multe ori în multinaţionale locul de muncă se păstrează prestând în pat la manager. Ca tânar în multinaţională tre’ să fii sclav pe plantaţie. Titlul de „educabil” spune foarte multe. Adică ori lingi cu limba dosul şi pantofii şefilor şi înghiţi treburi inimaginabile, ori ai zburat! E o chestie de care patronii sunt foarte conştienţi. Un om la 40 – 45 de ani e destul de matur să nu acepte aşa ceva. E trecut prin viaţă. Unui tânar (majoritatea niste picaţi din Lună) nu ai ce să-i explici: crede că aşa trebuie să fie lucrurile şi de multe ori mulţi acceptă, tocmai că nu au de ales.
Îmi pare rău să o spun, dar în ziua de azi treburile merg aşa: până la 30 – 35 de ani tragi la patron, după începi să fii pe cont propriu. Reuşeşti pe cont propriu, sau ajungi să trăieşti o viaţă în mizerie după 35 – 40 de ani. Asta e realitatea de azi.
Eu deja încep să mă orientez să fiu pe cont propiu, că altfel nu se poate. N-am de gând să fiu sclavul nimanui.Andrei
Acesta e modelul american. Nevoia de angajati tineri e determinata nu de o eficienta reala, ci de faptul ca in societatea de piata, patronul este cam totul munca angajatilor e o rutina, un fel de protocol, de aceea conteaza tineretea si nu competenta. Are legatura si cu cultul occidentului pentru frumusete. Eu cand merg la banca de exemplu simt ca as fi la o prezentare de moda. Toate casierele acelea ar putea fi foarte bine inlocuite cu automate bancare, sunt dispensabile, la fel vanzatorii.
Da, dar nou suntem europeni şi vrem să ne integrăm în Europa…
Am 47 de ani si nu ma angajeaza nimeni va spun drept ca m-am saturat de tot capitalismul corupt din Romania nu mai vreau sa traiesc in aceasta hotie si prostie.JOS CAPITALISMUL.
Am 44 de ani sunt ing. automatist, sunt somer si m-as angaja si ca muncitor, dar nici asa nu ma vrea nimeni. Cat despre pornit pe cont propriu daca nu ai cu ce porni nu faci nimic. Am incercat sa fac centru de reparatii electrocasnice si intr-o luna au venit 4 clienti cu reparatii de 20 ron per aparat dac eram nevoit sa dau si la stat ce faceam. Mai bine s-ar aproba eutanasierea ca m-as duce bucuros, deoarece m-am saturat aici. Mai rau am diabet, astm, miopie, tensiune, plamanul stang cu probleme. Unde sa ma duc, ca de pensionat pe caz de boala nu se pune problema, deoarece sunt sanatos, cel putin asa spun specialistii lui Peste din policlinici si comisii. Nu-mi doresc decat un loc de munca, ca muncitor, ca nu m-am nascut inginer, dar nimic. Mai bine as murii si ar fi perfect.
Sunt multe persoane de peste 40 de ani în situaţia dvs. care pur şi simplu sunt refuzate pe „piaţa muncii” pe motiv de vârstă. Este o situaţie aproape fără ieşire. Şi eu mă confrunt cu chestia asta de vreo 10 ani, chiar înainte să trec de 40 de ani.