De ce nu mai cântă nimeni pe româneşte?

Aţi observat că în ultimul timp, cu mici excepţii, mai toată lumea cântă în limba engleză, sau în altă limbă de circulaţie internaţională? Peste tot, tinerii interpreţi şi creatori de muzică, fie cântă piese din repertoriul internaţional, fie compoziţii proprii, dar cu text în limba engleză, spaniolă, portugheză etc.

Dacă în cazul unor vedete care s-au impus pe plan internaţional, acest lucru este obligatoriu, în cazul unor anonimi, sau vedete cel mult locale, efortul de a cânta exclusiv în limba engleză mi se pare un moft şi o dovadă de cosmopolitism prematur.

Când eşti o vedetă consacrată, ca Inna sau Alexandra Stan, cântatul în limbi de circulaţie internaţională este necesar, pentru a satisface audienţa de pe pieţele muzicale externe şi acest lucru este practicat din raţiuni de business. Dar când eşti un anomim chiar şi în România şi alergi pe la radiouri şi pe la casele de producţie, în speranţa că te va băga şi pe tine cineva în seamă, iar creaţia ta muzicală este de fapt o copie a stilului formaţiilor străine pe care le admiri, atunci să cânţi exclusiv în limba engleză nu numai că este o dovadă de inflantilism, dar este şi contraproductiv.

O parte din vină o au şi televiziunile şi radiourile de la noi, care impun cântatul în limba engleză şi preferă difuzarea pieselor comerciale, imitaţii ale unor creaţii străine, în locul celor originale şi cântate în limba română. Pe urmă mai sunt emisiunile-concurs gen „Vocea României”, unde formatul de import impune probabil ca 99% din piesele concurenţilor să fie din repertoriul internaţional. Aici pe lângă faptul că interpreteazî în engleză, concurenţii se screm şi se schimonosesc, pentru a imita inclusiv stilul artiştilor străini.

Nu îi înţeleg însă pe artiştii independenţi, din trupele underground, care, deşi nu sunt forţaţi de nimeni, preferă totuşi să cânte numai în limbi străine, pentru a deveni astfel copii de mâna doua, ale vedetelor şi trupelor pe care le folosesc ca model şi pe care le admiră. În actul artistic autentic, totul se rezumă la transmiterea unui mesaj către audienţă. În cazul acestor „artişti”, care este mesajul lor şi cui este adresat?