O revoluţie nu se face peste noapte

Cine crede că o revoluţie se poate face peste noapte, doar pentru că nişte băieţi s-au trezit de dimineaţă cu chef şi au ieşit în stradă să protesteze şi să strige lozinci, este cel puţin naiv.

O revoluţie se pregăteşte cam cu 10 ani înainte, hai să zicem 5 ani, dacă e în regim de urgenţă. În prima fază, prin propagandă, se înrăieşte, divizează şi radicalizează populaţia, accentuându-se totodată sărăcia prin tot felul de manevre economice, fie ele „reforme”, fie embargouri şi „sancţiuni”.

Faza următoare este racolarea şi pregătirea unor indivizi cu funcţii importante în instituţiile-cheie ale statului vizat, care la momentul oportun vor trăda regimul şi vor permite forţelor străine sau celor de opoziţie să preia puterea.

A treia fază constă în provocarea unui incident/eveniment care să constituie scânteia, capsa detonantă, care va declanşa mişcările de stradă, mişcări în care masele populare vor participa ca figuraţie şi ca instrumente de presiune ale puterii oculte care a organizat „revoluţia”.

După acest scenariu se desfăşoară şi s-au desfăşurat toate „revoluţiile” din istoria modernă, incluzând aici şi lovitura de stat din decembrie 1989 din România şi Euromaidanul din Ucraina.
Sunt convins că pregătiri pentru o astfel de revoluţie se fac în prezent şi în Rusia, cu scopul de a răsturna regimul lui Putin. Deja măsurile de la faza 1, „sancţiunile economice”, au fost aplicate şi propaganda anti-rusă şi anti-ortodoxă este încă în desfăşurare.