Pe la mai toate televiziunile apar adesea tot felul de propagandişti ai puterii care răspândesc ideea că în România oamenii nu muncesc, sau nu muncesc cum trebuie şi de aceea ţara noastră nu progresează. Mai mult decât atât, au reuşit să convingă pe mulţi că nemunca, aşteptatul cu mâna întinsă şi hoţia ar fi chiar caracteristici româneşti, adânc înfipte în fibra naţională.
Dar să ne amintim ce fac de 21 de ani aceste televiziuni. Vă mai amintiţi de emisiunile de început de la Pro TV? Care erau sloganurile la modă pe atunci? “Te uiţi şi câştigi!”, “Ştii şi câştigi!”… Florin Călinescu împărţea, cu mânuţele lui, alea două, milioane cu nemiluita şi românii erau îndemnaţi să stea în faţa televizoarelor în loc să muncească. Chiar şi pe postul naţional aveam emisiuni ca “Robingo”, unde s-a făcut cunoscut Horia Brenciu, ca să nu mai vorbesc de Antena 1, cu divertismentul său de doi bani!
Nu am auzit pe nimeni în toţi aceşti ani spunând că trebuie să lăsăm uitatul la televizor la o parte şi să renunţăm la visele deşarte de a ne îmbogăţi din tot felul de concursuri sau emisiuni stupide, care promovează câştiguri de bani fabuloase prin orice metode, numai prin muncă nu!
Apogeul cred că a fost atins odată cu emisiunea “Românii au talent”. Prin acest gen de emisiuni se acreditează ideea perversă că orice maimuţăreală, orice imitaţie şi scălâmbăială după modele din occident, ar fi o ocupaţie serioasă menită să îţi asigure un viitor plin de succes.
În ultima semifinală, care a fost ieri, am văzut doi dintre câştigători: unul pârţâia şi tuşea de zor în microfon, lucru pe care el îl numea “beatbox”, o chestie foarte şmecheră la americani, iar altul făcea tot felul de jonglerii cu nişte mingii de fotbal.
Culmea a fost atinsă când unul din membrii juriului, Mihai Petre mi se pare, a spus că băiatul cu mingiile ar trebui să fie un exemplu pentru toţi românii. Şi asta pentru că el, având o pasiune, este dispus să meargă până la capăt cu visul său! Cu alte cuvinte, toate aceste maimuţăreli prezentate în concurs ca mari talente, sunt de fapt lucruri serioase, cu care poţi face carieră şi poţi câştiga o mulţime de bani.
Acestor copii, care într-adevăr au muncit pentru rezultatele lor, li se inoculează ideea că singura şansă pentru a scăpa de sărăcie este să se transforme în saltimbanci şi măscărici. Nu prin educaţie şi studiu să atingă succesul, nu prin alegerea unei profesii care să fie utilă societăţii, contribuind la prosperitatea generală, ci prin spectacole ieftine de divertisment. Pentru că, în afară de câţiva concurenţi cu voci deosebite, câţiva instrumentişti, dansatori şi artişti de circ talentaţi, la “Românii au talent” nu am văzut decât multe, prea multe, maimuţăreli după dansuri inventate de negri în America şi o mulţime de oameni fără talent, pe care i-au adus acolo doar foamea şi sărăcia.