Octavian Paler despre România

La emisiunea “Sinteza zilei” din 8 mai, a fost difuzat un colaj de gânduri exprimate de Octavian Paler în diferite apariţii de-a lungul timpului pe postul Antena 3. Omagiul adus marelui om de cultură şi gânditor român, a fost prilejuit de împlinirea a 4 ani de la moartea sa.

Am adunat aceste gânduri şi le-am aşternut aici, împreună cu un clip postat pe Youtube, în care am pus înregistrarea vocii maestrului.

O ţară fără statui şi fără trecut, nu are viitor.

Sincer să fiu, mă impresionează rău vorbele de ocară spuse despre România.

Ce se întâmplă de fapt,  în România… în România mor oamenii cu zile… în România se petrec crime politice.

România este o ţară fără reguli.

Primul lucru care a fost privatizat în România este interesul naţional.

În România există de 16 ani, doar demagogi, trăgători de sfori şi indivizi puşi pe căpătuială.

România a devenit ţara mătuşilor, ţara soacrelor, ţara nepoţilor, ţara cumnaţilor… nu se poate, e o bătaie de joc inadmisibilă!

Mai aparţine România, României?!

În momentul de faţă eu mă întreb, cum de România mai există! România nu e o ţară coruptă, România e o ţară jefuită, e o ţară prădată, e o haită de lupi şi dinăuntrul ţării şi din afară care în complicitate, fură tot ce se poate în România.

România există astăzi, rezistă datorită celor care spală closete în Italia şi în Spania şi care trimit aici în România, mă rog, miliarde de dolari. Fără îştia. Care şi-au luat lumea în cap, gata, s-ar strica toată situaţia asta!

După părerea mea, în România sunt 22 de milioane de suflete, nu 22 de milioane de cetăţeni.

Noi astăzi suntem o ţară de oameni singuri. Atât de singuri, încât până şi nefericiţii nu sunt solidari între ei. Mă tem eu, că oameni care ridică privirea mută spre cer, mă rog, căutând la Dumnezeu un sprijin, pentru că s-au lămurit cum e cu grija statului faţă de ei, nici între ei nu mai există solidaritate.

România seamănă, după părerea mea, cu un vas spart, sfărâmat, în cioburi. Vasul ăsta spart, în cioburi, nu mai permite să duci, spre un viitor, un ideal naţional.

Dacă, zic eu, vor exista în România conştiinţe care nu se vor vinde, atunci e de sperat…

Îmi pare foarte rău, România are nevoie, în clipa de faţă, zic eu, de câţi mai mulţi pesimişti, ca mine, pentru a îi opri pe cei care mimează optimismul, în orice ocazie.

De România nu mă pot sătura, pentru că România face parte din destinul meu, nu pot să declar că nu sunt român. Eu continui să cred, indiferent ce cred eu despre poporul român, că un om normal are o singură patrie, restul sunt ţări.