Un tramvai numit România

Cred că fiecare dintre noi a mers cel puţin o dată în viaţă cu un mijloc de transport în comun, aşa cum este tramvaiul de pildă. Când eşti în tramvai, deşi eşti înconjurat de o mulţime de oameni, unii dintre ei foarte aproape de tine, de multe ori prea „intim” de aproape, cu toate astea nu ai niciun moment impresia că ai avea vreo legătură cu ceea ce se întâmplă în jurul tău, sau că ai face parte dintr-o comunitate.

Deşi fizic suntem în acel spaţiu şi ne îndreptăm la un moment dat în aceeaşi direcţie, mintea şi sufletul nostru se află în altă parte. Mulţi dintre noi, pentru a se delimita şi mai bine de mediul înconjurător, apelează la o serie de artificii. Unii îşi îndeasă căştile în urechi şi dau muzica la maximum, alţii citesc o carte, iar alţii fie vorbesc la telefon, fie îl butonează de mama focului.

Din când în când, unii pasageri, cu un simţ civic mai dezvoltat, mai strigă la şofer, atunci când acesta pune frână prea brusc, când uită să deschidă uşile în staţii, sau nu porneşte aerul condiţionat în zilele caniculare. Tot ceea ce primesc ca răspuns aceşti „dizidenţi” de la cei din jur, sunt capete întoarse şi priviri încruntate, după care „totul revine la normal”.

Cam aşa se întâmplă şi în societatea românească actuală. Mulţi dintre cetăţenii patriei, fraţi români de-ai noştri, trăiesc în această ţară, de parcă ar fi doar nişte călători într-un tramvai, din care la un moment dat trebuie să coboare. Se duc la serviciu, de unde îşi iau salariile, merg la „şoping” prin hypermarketuri, iau masa la fast-food-uri, vin acasă şi se uită la „Românii au talent”. Ies cu prietenii prin cluburi sau pe la terase, apoi socializează pe Facebook, povestind tuturor despre viaţa minunată pe care o duc, exemplificând cu fotografii de prin locurile unde s-au distrat şi cu mesaje motivaţionale, cu pisicuţe, căţeluşi şi floricele, despre iubire, prietenie şi succes în viaţă. În week-end merg la munte, la mare sau prin străinătăţuri, după care reiau ciclul de la început.

Toţi aceşti cetăţeni model nu sunt interesaţi câtuşi de puţin de ce fac cei care ne conduc, de deciziile care ne afectează nivelul de trai, libertatea, mediul în care trăim şi chiar viaţa. Ignoră cu desăvârşire orice informaţie de interes naţional, sau legată de comunitatea în care trăiesc, orice acţiune civică, ori de exprimare a atitudinii personale în legătură cu deciziile politicienilor pe care le iau în numele nostru şi pe socoteala noastră.

În schimb se plâng în cercurile lor restrânse de preţul tot mai mare al benzinei, de faptul că au crescut ratele la bănci sau că anul ăsta nu au bani să îşi petreacă concediul la Roma sau Paris sau în altă parte. Apoi revin la preobleme lor de maximă imporzanţă, cum ar fi sânii Andrei Măruţă, dramele personale ale Simonei Traşcă sau la ce oră începe meciul.

Ceea ce trebuie să înţelegem cu toţii este că, atâta vreme cât nu am coborât din acest tramvai numit România, dacă vatmanul smintit care îl conduce, deraiază şi intră cu el într-un stâlp, ne ia naiba pe toţi, indiferent dacă ne interesează sau nu!