Dacă ar fi să-mi cumpăr acum o chitară, aş opta fără să stau pe gânduri pentru Ibanez AG75. Este o chitară semi-acustică, adică are cutie de rezonanţă şi se poate cânta la ea atât la rece (unplugged), cât şi conectată la un amplificator.
Acest model de chitară este foarte potrivit pentru blues, jazz, dar şi rock. Seamănă mult cu modelele folosite de maeştrii clasicii ai blues-ului şi rock’n roll-ului, cum ar fi B.B. King sau Chuck Berry.
Ceea ce îmi place foarte mult la această chitară, pe lângă faptul că este semi-acustică şi arată “într-un fel”, este faptul că are un sunet cald şi curat, dar în acelaşi timp se poate cânta la ea şi chestii mai agresive, gen hard rock/metal, cu mult distors, deşi pick-urile nu sunt active (nu au preamplificare). Singurul dezavantaj este că decupajul inferior al corpului chitarei, nu este suficient de adânc pentru a permite accesul cu uşurinţă la ultimele taste, ce corespund notelor ultra acute. Dar, în comparaţie cu restul, pot să trec uşor cu vederea acest lucru. 🙂
Ca să vă faceţi o idee cum sună: