Cum se trăia în Libia înainte de „revoluţie”

• PIB-ul pe cap de locuitor al Libiei era de 14.192 dolari.
• Fiecare membru al unei familii primea de la stat o subvenţie de 1.000 de dolari pe an.
• Şomerii primeau 730 de dolari lunar.
• Salariul unei asistente de spital era de 1.000 dolari.
• Ajutorul de naştere era de 7.000 de dolari.
• Cuplurile proaspăt căsătorite primeau un ajutor (finanţare cu dobândă redusă) de 64.000 de dolari pentru a cumpăra un apartament.
• Pentru a deschide o afacere un libian primea un ajutor financiar de 20.000 de dolari.
• Impozitele şi taxele majore erau interzise.
• Educaţia şi asistenţa medicală erau gratuite.
• Educaţia şi specializările în străinătate se făceau pe cheltuiala guvernului.
• Existau lanţuri de magazine pentru familii numeroase, cu preţuri simbolice pentru produsele alimentare de bază.
• Vânzarea de produse expirate era pedepsită prin amenzi mari, iar în unele cazuri se pedepsea cu detenţia.
• Un număr de farmacii distribuiau medicamente gratuit.
• Contrafacerea medicamentelor era considerată o infracţiune gravă.
• Nu existau plăţi pentru chirie, iar populaţia nu plătea pentru energia electrică.
• Vânzarea şi consumul de alcool erau interzise prin lege.
• Împrumuturile pentru cumpărarea unei maşini sau a unui apartament erau date fără dobândă.
• Erau interzise speculaţiile imobiliare.
• În cazul în care o persoană decidea să cumpere o maşină statul libian achita 50% din preţul ei, iar în cazul poliţiştilor 65% din preţ.
• Benzina era mai ieftină decât apa. Un litru de benzină costa 0,14 dolari.

Sursa

Românii, numai în visele lor cele mai fanteziste vor avea un astfel de nivel de trai! Atunci, de ce oare s-au răsculat libienii? Sau nu s-au răsculat ei? I-o fi „răsculat” cineva de afară?! 😀