Lângă Piaţa Sudului din Bucureşti se află un cimitir. Acolo familia mea deţine două locuri de veci unde, de-a lungul timpului, au fost înmormântate mai multe rude: bunicii din partea mamei, tatăl meu, un unchi şi două mătuşi.
Pe lângă faptul că, la fiecare nouă înmormântare, sunt furate rapid coroanele, florile şi crucile de lemn, din când în când mai dispare câte ceva de acolo. Acum câţiva ani a fost furat un mâner din bronz masiv de pe lespedea unuia dintre morminte, iar celălat rămas a fost îndoit rău de tot în încercarea de a-l smulge din beton. Acum ceva vreme hoţii au tăiat şi liliacul care a făcut umbră mai multor generaţii din familia mea.
Azi maică-mea m-a anunţat că a fost pe acolo şi a aflat că a dispărut şi poarta de fier, de la gărduleţul care împrejmuieşte locurile de veci. Tot maică-mea este cea care se ocupă anual cu achitarea taxei pe care o percepe administraţia cimitirului, taxă care se cam măreşte de la an la an.
Acum, după toate cele întâmplate, mă întreb pentru ce este încasată această taxă, dacă totul este lăsat la voia întâmplării, iar mormintele pe mâna hoţilor şi borfaşilor fără Dumnezeu!?
Pana si aici e „mafie” mare, tiganii in cardasie cu groparii si paznicii!
M-am gândit şi eu la varianta asta! 🙁