Ce se întâmplă în acest moment, în special în cazul protestelor împotriva guvernelor naţionale, este o altă formă de „dezbină şi stăpâneşte”, deoarece dacă nu cunoaştem regulile jocului – la nivel global – cum atunci, la nivel planetar, vom putea răspunde în mod eficient la acesta?
Cei care protestează la summit-urile NATO şi G8 au o idee mai bună despre obiectivele la nivel mondial şi cu atât mai mult cei care se manifestă la reuniuni ale grupului Bilderberg, un fir în reţeaua care a lucrat timp de decenii la impunerea Guvernului Mondial şi la toate celelalte „ajustări” la nivel global.
NATO şi G8 sunt limita exterioară, de la care cei mai mulţi reprezentanţi ai „Stângii” politice, vor porni înţelegerea coordonării globale a evenimentelor mondiale. Am văzut că activistul anti-razboi Swanson David a întrebat într-un articol în această săptămână de ce summit-urile G8 şi NATO atrag mii de manifestanţi, în timp ce reuniunile Bilderberg sunt în mare parte ignorate de cei de „Stânga”:
Trebuie să fii xenofob, paranoic, izolaţionist, sau libertarian pentru a protesta faţă de o adunare secretă de peste 100 de miliardari, industriaşi, baroni mass-media şi politicieni care lucrează la modelarea domeniului public, sau a pierdut „Stânga” mingea din mână? Este timpul pentru mişcarea „Occupy” să se implice?
Punctul meu de vedere este de mult timp acela că „Stânga”, nu a prins niciodată mingea în ceea ce priveşte înţelegerea afacerilor mondiale. Ea s-a poziţionat mereu, printr-un model dirijat, ca un pol opus al „Dreptei”. Sistemul de control are nevoie de poziţii polarizate şi de grupuri pentru a declanşa o „luptă de clasă” fundamentală, mecanism cunoscut mai precis sub numele de „dezbină şi stăpâneşte”.
„Stânga” a fost extrem de reticentă la a cerceta vreodată, ca să nu mai vorbim de a cuprinde, conspiraţia la nivel mondial, deoarece acest lucru i-ar fi demolat identitatea colectivă de sine şi viziunea lumii ca „noi” împotriva „lor”. Aceasta ar însemna să recunoască faptul că aceeaşi forţă ne manipulează oricum şi pe „noi” şi pe „ei” şi astfel să accepte că au fost „traşi pe sfoară”. Puţini par dispuşi să treacă prin acea purificare mentală şi deci catharsis emoţional şi să-şi deschidă mintea către adevărul pe care de multe ori l-au refuzat şi ridiculizat.