V-aţi pus vreodată întrebarea, de ce doresc atât de mult cei de la şefia UE ca Băsescu să rămână la Cotroceni chiar şi împotriva voinţei populare? Credeţi că îl iubesc atât de tare pentru cât de frumos, glumeţ şi simpatic este el?!
Răspunsul este foarte simplu! Traian Băsescu este unul din cei 27 de lideri de state europene care au semnat “Tratatul de la Lisabona”, actul instituiri unei dictaturi de tip fascist în Europa. Iar acest lucru s-a produs tocmai când actualul preşedinte ilegitim candida pentru un al doilea mandat la funcţia supremă în stat.
Acelaşi motiv a stat şi la baza readucerii cu forţa, prin dictat, al fostului preşedinte la Cotroceni, în pofida votului popular zdrobitor de la referendumul din 29 iulie 2012. Liderii UE aveau nevoie de garanţia că angajamentele luate în Tratat vor fi respectate cu sfinţenie.
Acum vor veni iar unii să mă ameţească cu aberaţia aia cu 50% plus 1! Ca să crezi în aşa ceva trebuie să fii ori cretin, ori agent de influenţă al dictaturii fasciste UE. Şi am să vă explic imediat de ce Băsescu nu este nici în ziua de azi preşedintele legitim al României, în ciuda tuturor abuzurilor şi scamataoriilor legislativo-propagandistice făcute până acum.
În primul rând, pragul de 50% + 1 a fost impus cu forţa de UE cu câteva zile înainte de referendum, după ce această şmecherie fusese introdusă de Boc, prin ordonanţă de urgenţă, special pentru a-l imuniza pe Băsescu în faţa demiterii. Fapt care ar însemna în viziunea europeană o încălcare a statului de drept. Dar se pare că statul de drept a fost încălcat numai atunci când guvernul Ponta a încercat să repare ticăloşia lui Boc tot printr-o ordonanţă de urgenţă.
Pe urmă, chiar dacă ar fi să considerăm această măgărie ca fiind legitimă, referendumul rămâne tot valid, pentru că au fost fraudate listele electorale. Există un nene care tot explică pe Internet, în diverse comentarii pe site-uri, cum a fost făcută înşelătoria, cu complicitatea lui Ponta şi a lui Ioan Rus, care probabil au cedat presiunilor din partea Bruxelles-ului şi Washington-ului. Cică se ştia numărul exact al alegătorilor, acesta fiind în calculatorul de la AEP (Autoritatea Electorală Permanentă) în două foldere: unul cu numărul total de CNP-uri, de 18,3 milioane de alegători şi un altul în care erau numărul de CNP-uri valide, adică 15, 7 milioane. Conform legii au drept de vot doar cei cu CNP-uri valide, dar acest lucru a fost ascuns şi au fost întârziate deliberat şi publicarea datelor recensământului din 2011, pentru ca frauda să poată avea loc. La referendum s-au prezentat 8,5 milioane de votanţi, deci acel prag imbecil a fost depăşit cu mult mai mult decât 50% + 1!
Acum, trecând şi peste acest lucru şi admiţând totuşi că referendumul a fost invalidat, Băsescu tot nu avea dreptul să-şi reia funcţia, el fiind în cel mai bun caz preşedinte suspendat. Asta deoarece nu a fost încheiată nici până azi procedura legală a referendumului. Decizia Curţii Constituţionale nu îl poate repune pe demis în funcţie, pentru că CCR nu are puterea şi atribuţiile necesare. Sarcina revenea Parlamentului, care trebuia ori să organizeze un nou referendum, ori să îl reconfirme pe Băsescu în funcţia de preşedinte, dar acesta a preferat complcitatea cu cei din UE şi s-a ascuns în spatele deciziei CCR, lăsând astfel în aer legalitatea reinstalării preşedintelui la Cotroceni.
Acum că am rezolvat problema legitimităţii lui Băsescu, să vedem şi de ce se duce şi ce face el de fapt la Bruxelles. L-am auzit zilele trecute pe Mircea Diaconu spunând la televizor că s-a săturat de modul de a negocia al lui Traian Băsescu, “cu faţa rânjită şi cu capul plecat”. Vreau să ştiţi că guvernatorul nu s-a dus la Bruxelles ca să negocieze pentru România! El s-a dus acolo ca să fie sigur că nu merge altcineva în locul lui şi îi strică înţelegerile pe care le-a încheiat cu stăpânii lui din UE. Atât prin Tratatul de la Lisabona, cât şi neoficial, Băsescu şi-a luat în nume propriu nişte angajamente în schimbul cărora a primit imunitate totală şi un scaun asigurat la Cotroceni până în 2014 cel puţin. Acesta este şi motivul pentru care a semnat el Tratatul şi nu Emil Boc, cum ar fi fost normal şi de asemeni motivul pentru care nu îl lasă pe Victor Ponta în prezent să participe la negocierile importante de la Bruxelles, unde de obicei se duc premierii, nu preşedinţii de state.
Acum mă aştept să fiu asaltat din nou cu clişeul acela cretin băsist, care spune că trebuie să am dovezi convingătoare pentru ceea ce afirm. Acestea sunt opiniile mele şi nu trebuie să aduc nicio dovadă în plus. Dacă vreţi neapărat dovezi concrete luaţi Legea Referendumului, Legea Electorală, Constituţia României, Tratatul de la Lisabona şi această carte, care explică pe larg şi cu documente, ce este de fapt UE, ce scop are şi pentru ce au semnat în 2009 cei 27 de lideri europeni. Toate se găsesc pe Internet şi sunt la liber, aşa că nu trebuie decât să le căutaţi. 🙂