Gaze de şist şi minciuni americane

De câte ori vine vorba de gazele şist, exploatarea de la Roşia Montană, sau altă problemă legată de exploatarea resurselor naturale ale României de către străini şi impactul acestui lucru asupra mediului, atât politicienii, cât şi presa ne îndeamnă să avem încredere în studiile făcute de specialişti, aceştia fiind, de obicei, tot de la companiile care vor să facă exploatarea.

De curând, ministrul Mediului Rovana Plumb, premierul Victor Ponta şi Liviu Dragnea vice-premier şi ministru al Administraţiei şi Dezvoltării Regionale, ne-au asigurat că exploatarea gazelor de şist nu implică riscuri legate de mediu sau de producerea unor seisme şi că aceasta ne-ar asigura independenţa energetică pentru mulţi ani.

Dar oare câtă încredere putem avea în aşa-zisele studii ale specialiştilor, care ne sunt servite pe tavă ca argument? În primul rând, cetăţenii obişnuiţi, chiar şi autorităţile, nu pot verifica veridicitatea rezultatelor acestor studii, trebuind să meargă pe încredere şi în al doilea rând aceste studii sunt plătite şi efectuate tot de companiile şi investitorii care vor să înceapă exploatările.

De exemplu, iată cum rezultatele unor studii legate de rezervele de gaze de şist din Polonia se pot schimba brusc, în funcţie de interesele companiilor americane, care vor să le exploateze acolo!

În Polonia, una din ţările europene cel mai avansate la capitolul explorare, rezultatele nu au fost cele aşteptate. Un studiu din 2011 al Agenţiei pentru Administrarea Înformaţiilor Energetice din Statele Unite arăta că Polonia are rezerve care i-ar asigura independenţa energetică pentru 300 de ani. Imediat, Chevron, Exxon Mobil şi Conoco Phillips şi-au anunţat intenţia de a explora zăcămintele.

Şi au fost primite. Nu mai că, imediat ce Parlamentul polonez a început să dezbată o nouă lege a redevenţelor, cu aplicabilitate în 2015 – 2016, Institutul Geologic Naţional al Poloniei a lansat, împreună cu US Geological Survey (USGS), un studiu care arăta că nu sunt decât rezerve pentru 30 de ani, că ele sunt greu de exploatat, cu costuri mai mari decât se estimase, că Polonia nu are suficientă infrastructură, etc. Adică totul pentru că marile companii să aibă motive să ceară reducerea redevenţelor. Acum, Polonia a anunţat că doreşte să taxeze cu peste 50% profiturile companiilor care ar exploata gaze de şist şi că acestea nu pot aface asta decât în consorţiu cu firme de stat poloneze. Companiile americane au început să se retragă, în aceste condiţii.

Sursa: Cotidianul

Observaţi cum, de îndată de statul polonez a început să-şi ceară partea sa din afacere, durata exploatării rezervelor, estimată iniţial să dureze 300 de ani, s-a redus la doar 30 de ani şi condiţiile de exploatare au devenit brusc mai grele şi nerentabile, determinând companiile să se retragă?! Deci rezultatele studiilor „specialiştilor” nu se bazează pe informaţii ştiinţifice, ci mai mult pe cele ce ţin de interesele economice ale unor corporaţii americane în căutare de profit cât mai mare.