Exploatarea gazelor de şist este o afacere nerentabilă

În ultimul timp suntem puternic intoxicaţi de propaganda cu „independenţa energetică” faţă de ruşi şi cu minunile pe care le-ar face în România exploatarea gazelor de şist, oferindu-ne gaze la preţuri reduse şi locuri de muncă.

În realitate, afacerea gazelor de şist este doar o nouă oportunitate pentru bănci şi pentru jucătorii la bursă de a face profituri imense, în vreme ce exploatarea în sine se dovedeşte a fi costisitoare, greu de realizat, iar rezervele de gaz insuficiente.

Iată un fragment dintr-un articol mai amplu, care arată că exploatarea gazelor de şist este o nouă bulă speculativă, care va avea efecte dezastruoase atunci când se va sparge.

Autorul analizei din „Le Monde Diplomatique” susţine că, potrivit unor specialişti, fracturarea hidraulică nu are efecte dăunătoare doar asupra mediului înconjurător. Ea creează şi „o problemă strict economică”, întrucât  generează o producţie cu o foarte scurtă  durată de viaţă.

În revista „Nature”, un fost consilier ştiinţific al guvernului britanic, David King, sublinia încă de anul trecut că randamentul unui puţ de gaze de şist se diminuează, după primul an de exploatare, cu 60 până la 90%. O astfel de scădere brutală a randamentului, spune expertul britanic, face automat iluzorie orice speranţă în rentabilitatea exploatării cu această tehnologie a gazului de şist. Îndată ce un puţ se epuizează, operatorii trebuie, foarte rapid,  să foreze altele, pentru a putea menţine nivelul producţiei şi pentru a putea rambursa datoriile făcute în această afacere.

Atunci când conjunctura este favorabilă, o astfel de afacere poate da iluzia de rentabilitate, dar numai pentru câţiva ani. Specialiştii în plasamente financiare s-au edificat destul de rapid. „Fracturarea hidraulică este o economie destructivă”, avertiza jurnalistul  Wolf Richter în publicaţia „Business Insider”. Extracţia, spunea el, devorează capital cu o viteză extraordinară, aruncând patronii exploataţiilor de gaz de şist în datorii  din ce în ce mai mari, în condiţiile în care, concomitent,  producţia se diminuează. Pentru a evita catastrofa, pentru a-şi proteja veniturile, companiile respective continuă să pompeze sume fabuloase, compensând diminuarea extracţiei din puţurile pe cale de epuizare prin forarea altora. Ca să nu mai vorbim de faptul că, pentru a fora alte puţuri, trebuie găsite alte zone bogate în gaz de şist, în propria ţară sau… la alţii. „Din păcate, mai devreme sau mai târziu, această schemă se va izbi de un zid, de cel al realităţii”, spune jurnalistul de la „Business Insider”.

Sursa: Curierul Naţional