„Land grabbing” sau acapararea terenurilor agricole de către corporaţii

Imaginaţi-vă că sunteţi brusc deposedaţi de terenul pe care familia voastră l-a lucrat timp de generaţii, acesta fiind achiziţionat de către companii bogate sau de guverne, pentru a produce alimente sau bio-combustibili sau pur şi simplu să fie folosit ca investiţie profitabilă pentru alte persoane, de multe ori aflate departe. Te uiţi neputincios cum întinderi mari de teren sunt pregătite pentru monoculturi şi râurile sunt poluate cu reziduuri şi produse chimice.

Din păcate, acest lucru se întâmplă peste tot în întreaga lume – în special în Africa, America Latină, Asia, Oceania şi Europa de Est – şi de cele mai multe ori este legal.

Termenul „land grabbing” (acapararea terenurilor n.t.) este folosit pentru a descrie achiziţionarea sau închirierea de suprafeţe întinse de teren fertil de către entităţi publice sau private, un fenomen care a crescut în mod semnificativ în urma crizei economice alimentare mondiale din 2007 – 2008. Astăzi land grabbing-ul implică milioane de hectare, echivalentul unei suprafeţe la fel de mari ca şi Spania şi continuă să se răspândească fără încetare.

Transferând porţiuni mari de teren agricol de la comunităţile locale, aceasta ameninţă independenţa alimentară şi însăşi existenţa lor. Se pune în pericol, de asemenea, mediul şi biodiversitatea prin favorizarea agriculturii intensive de tip monocultură, bazată pe îngrăşăminte şi pesticide.

Sursa

Deci e clar că angrenajul tehno-globalist, bancaro-corporatist, a început confiscarea la scară planetară a terenurilor agricole, în scopul obţinerii monopolului asupra hranei şi producţiei acesteia. După ce planul va fi realizat, sub pretextul crizei alimentare globale, oamenii deposedaţi de mijloacele de producere a alimentelor, vor fi obligaţi să cumpere tot felul de produse pline de otrăvuri şi chimicale, la preţuri de speculă, impuse de corporaţii, evident pe o „piaţă liberă” globalizată.

Unele state au început deja lupta împotriva acestui jaf, dar statul român este, ca de obicei, de partea hoţilor. Iată câteva măsuri prin care statul facilitează deposedarea ţăranilor români de terenurile agricole moştenite din străbuni:

• Intenţionează să lase fără subvenţii, începând cu 2014, 600.000 de agricultori români;

• Se opune măsurilor pe care Comisia Europeană vrea să le impună, de plafonare progresivă a subvenţiilor pentru marile proprietăţi (solicitând un „maxim” de 600.000 de euro, faţă de 300.000 de euro – dorinţa CE);

• Se opune (din nou împotriva majorităţii statelor europene şi CE) interzicerii unor categorii de pesticide care duc la dispariţia populaţiilor de albine (esenţiale pentru agricultură – detalii aici);

• Nu iniţiază vreun demers de prelungire a termenului (2014) de la care terenurile agricole din România vor fi achiziţionate de străini fără vreo restricţie;

BONUS: Într-un final, ne prezintă ca „unică soluţie” de redresare economică vânzarea pe doi bani a resurselor minerale (aur, gaze de şist etc.).

Sursa: VoxPublica

După ce ne-am distrus economia, învăţământul, sistemul sanitar, cultura, după ce am vândut tot ce s-a construit pe vremea comunismului şi ne-am vândut şi libertatea noastră străinilor, singurul lucru care ne-a mai rămas e pământul pe care călcăm. Dacă îl vindem şi pe ăsta pe nimic, unde vom mai locui pe această planetă?