De-a lungul anilor ne-a fost băgată în cap ideea că ţările dezvoltate ale lumii au ajuns la un nivel atât de ridicat de civilizaţie datorită faptului că oamenii de acolo muncesc mai mult, sunt mai harnici şi mai inteligenţi.
Istoria ne demonstrează însă că toate ţările care au atins un nivel ridicat de dezvoltare au realizat acest lucru creând vaste imperii coloniale, cotropind, exploatând şi distrugând popoare din întreaga lume, odată cu tradiţiile şi culturile lor.
Acest proces durează de mai bine de 500 de ani şi a început odată cu apariţia capitalismului, un sistem bazat pe colonialism şi acumulare primitivă. Şi atâta vreme cât acest sistem va exista, vom avea câteva ţări foarte bogate, în care va domina o elită de o plutocraţi şi o lume plină de sărăcie, sclavie, foamete, boli şi războaie, în ciuda progreselor tehnologice remarcabile.
În documentarul „The End of Poverty” (Sfârşitul sărăciei) din 2008, Philippe Diaz analizează acest proces, început acum 500 de ani şi care continuă şi astăzi, prin care statele bogate ale lumii – mai precis din Europa, America de Nord, la care se adaugă şi Japonia – au creat vaste imperii coloniale, în care populaţii întregi de pe glob au fost şi sunt deposedate de resursele lor naturale, de propria cultură şi organizare economică, sunt folosite ca forţă de muncă ieftină sau chiar gratuită şi ca pieţe de consum pentru produse înalt prelucrate realizate pe baza propriilor materii prime.
Acum ia ghiciţi, România ce este, imperiu sau colonie? 🙂
Pingback: De ce unele țări sunt sărace și altele bogate ? | Lupul Dacic
Pingback: Prosperitatea adusă de Occidentali | Lupul Dacic