Doctrina distrugerii creatoare

V-aţi întrebat vreodată de ce există atâta rău în lume, de ce sunt mereu tot felul de războaie, revoluţii, revolte, răsturnări de guverne, crize după crize, dezastre mai mult sau mai puţin naturale şi o veşnică frământare la nivel social, întreţinută de nişte mass-media controlate, care proorocesc necontenit dezastrul, distrugerea şi Apocalipsa?

Aţi putea crede că aşa e lumea, că e vorba de ceva natural, că economia mondială este o alternanţă de perioade de „boom” şi recesiune, că războiul este singura soluţie pentru rezolvarea unei crize globale şi o necesitate pentru regenerarea şi renaşterea civilizaţiei.

Dar nu este deloc aşa! Nu e nevoie de război, de distrugere, de revoluţii şi crize pentru ca omenirea să progreseze! Dacă lucrurile stau aşa, asta este din cauza aplicării în practică, de către Elite a unei doctrine care este de esenţă mistic-ocultă şi are prea puţin de-a face cu economia, ştiinţele sociale şi realitatea obiectivă. Este vorba de o doctrină satanică, numită „Distrugerea creatoare”, ce îşi extrage esenţa din sistemul ezoteric numit Cabala (Kabbalah).

Potrivit Cabalei, care este doctrina secretă a iudaismului şi a Francmasoneriei, „Răul şi dezastrul [sunt] elemente endemice în procesul de creaţie. Fără Rău nu ar putea fi nici Bine, fără distrugere, creaţia nu ar putea avea loc.” (Cabala: O introducere în Misticismul evreiesc, de Byron L. Sherwin, p. 72)

Cabaliştii cred că Vechea Ordine (creştină), trebuie să fie distrusă fără milă înainte ca Noua  Ordine (satanică) Mondială, bazată pe Cabala, să poată fi construită.

De aici, motto-ul Illuminati: „Ordine prin Haos.” Prin urmare, Manifestul Comunist susţine distrugerea naţiunii, religiei şi a familiei şi transferul întregii bogăţii private către bancherii Illuminati, sub paravanul statului.

Doctrina Distrugerii explică de ce războiul şi revoluţia au fost caracterizate de o orgie nejustificată a genocidului, terorii şi distrugerii.

Sursa: Henry Makow

Mulţi ar putea crede că doctrina distrugerii creatoare ar aparţine doar unei anumite ideologii, de stânga sau de dreapta, dar nu este aşa. Această doctrină stă la baza proiectului Noii Ordini Mondiale, început în urmă cu câteva secole, odată cu apariţia Iluminismului renascentist şi a fost aplicată atât în spectrul politic, fie el de stânga sau de dreapta, cât şi în economie, sau viaţa social-culturală, ştiinţifică etc.

Distrugerea creatoare a fost folosită mai întâi în revoluţia burgheză, liberală, pentru înlăturarea monarhiilor şi înlocuirea lor cu republici aşa-zise democratice.

Mai apoi ideologii marxişti au preluat ştafeta aplicând doctrina sub forma conceptului de „revoluţie permanentă”, ce presupunea distrugerea perpetuă a ordinii social-politice existente, pentru a-o înlocui cu una tot mai bună.

Aplicată în economie, unde a dat naştere consumerismului american, doctrina distrugerii creatoare a creat conceptul de uzură programată, care presupunea producţia de masă a unor bunuri de calitate inferioară, proiectate să se defecteze după o anumită perioadă, cu scopul de a fi înlocuite frecvent şi astfel să stimuleze consumul.

Imperialismul militarist al republicanilor americani este o altă manifestare a „distrugerii creatoare”, aceştia susţinând că economia SUA se poate menţine şi dezvolta numai prin purtarea de numeroase războaie de ocupaţie îndreptate asupra unor state de pe întreg mapamondul.

Cea mai nouă manifestare şi de departe cea mai distructivă la nivel mondial a acestei doctrine este aşa-numitul neoliberalism sau „capitalism al dezastrelor”. Nouă românilor ne este foarte familiar, deoarece de aproape 24 de ani asistăm la implementarea lui în România sub toate guvernările de până acum. Aplicat în toată lumea, prin intermediul programelor FMI şi ale Băncii Mondiale, începând cu America Latină, SUA, Europa Occidentală şi de Est, Rusia, Africa şi în multe zone din Asia, neoliberalismul are la bază „doctrina şocului”, care constă în crearea deliberată a unor crize economice, sociale, politice, sau chiar unor dezastre „naturale” (vezi HAARP), cu scopul de a oferi corporaţiilor şi marii finanţe internaţionale oportunitatea unor noi afaceri.

Cei cu memorie mai bună îşi amintesc probabil, imediat după „revoluţie”, cum Petre Roman propovăduia „terapia de şoc”, pentru a rezolva economia naţională despre care spunea că este un „morman de fiare vechi”, în opoziţie cu Ion Iliescu, adeptul metodei „tranziţiei prin paşi mărunţi”.

Câţiva ani mai târziu, Theodor Stolojan apărea la televizor şi ne spunea să rămânem optimişti deoarece „orice criză reprezintă o nouă oportunitate”. Ce a urmat în toţi aceşti ani ştim cu toţii: distrugerea economiei şi agriculturii, naţionale, privatizări, liberalizări, şomaj, inflaţie, îndatorare masivă la FMI şi în final vânzarea pe nimic a resurselor naturale ale ţării.

Am considerat necesar să scriu acest articol pentru că în ultima vreme se vorbeşte tot mai des despre un posibil al Treilea Război Mondial şi îi aud pe unii susţinând cu convingere că acesta este absolut necesar şi inevitabil, fiind singura soluţie pentru ieşirea din actuala criză globală. Da, aşa este, războiul este absolut necesar, dar nu pentru binele omenirii, ci pentru satisfacerea intereselor egoiste, lăcomiei nemăsurate şi dorinţei bolnave de putere a câtorva psihopaţi, care îşi ânchipuie că sunt stăpânii lumii! Ei au creat Criza şi tot ei ne propun ca soluţie unică Războiul!