De obicei, situaţia în care importurile vinului din Republica Moldova sunt blocate de Federaţia Rusă este descrisă prin prisma unui conflict geopolitic. În realitate, deşi componenta geopolitică există, situaţia este mult mai complexă decât pare la prima vedere.
Prima precizare care merită făcută se referă la calitatea vinului produs în Republica Moldova. Indubitabil, există vinuri moldoveneşti de calitate excepţională, însă „produse de vinificaţie” exportate de companiile din Republica Moldova deseori nu au nicio legătură cu acestea. Statisticile anilor precedenţi arată că exportatorii aduceau în Rusia cantităţi de vin care depăşeau capacitatea de producţie a tuturor producătorilor de vin din Republica Moldova. În fond, o îndeletnicire foarte populară în rândul afaceriştilor de la Chişinău a fost aducerea în ţară a vinurilor de cea mai joasă calitate din Europa de Vest şi America de Sud. Aceste „vinuri”, aduse în cisterne, erau îmbuteliate şi trimise în Rusia, fiind etichetate ca vinuri moldoveneşti.
Al doilea aspect important ţine de legalitatea embargoului impus de Federaţia Rusă. În fond, asemenea interdicţii nu constituie ceva excepţional, fiind nişte instrumente uzuale în relaţiile comerciale dintre state. Orice dispută legată de asemenea interdicţii se rezolvă prin mecanismele de arbitraj ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului care gestionează anual sute de asemenea conflicte interstatale. Dacă autorităţile europene sau politicienii de la Bucureşti simt că afaceriştilor din Republica Moldova le-a fost făcută o nedreptate, au posibilitatea să participe la lucrările comisiei de arbitraj. Deocamdată, nici UE şi nici România nu s-au arătat interesate de acordarea unui sprijin juridic real exportatorilor din Republica Moldova.
Situaţia creată are şi un aspect educativ. Eurofilii de la Chişinău sunt ferm convinşi că economia Republicii Moldova nu are nevoie de piaţa rusă, accesul la piaţa europeană fiind suficient pentru prosperitate economică. Acum au posibilitatea să demonstreze veridicitatea teoriilor pe care le susţin public.
Încă un aspect educativ se referă la aşa-zisul ajutor oferit de autorităţile europene. Cu mare tam-tam a fost prezentată măsura renunţării la cotele de import a vinului moldovenesc în Uniunea Europeană. Există politicieni şi analişti care declară cu seriozitate că vinurile din Republica Moldova vor putea cuceri piaţa europeană în contextul liberalizării regimului de import. Realitatea economică arată cu totul altfel. Pentru anul 2013, cotele de import au fost de 180 milioane de litri de vin. În primele trei luni ale anului în curs, exportatorii din Republica Moldova au livrat pe piaţa europeană doar 5,6 milioane de litri. Niciodată exportatorii din Republica Moldova nu au reuşit să utilizeze mai mult de 40% din cota deja existentă. În aceste condiţii anularea cotelor şi introducerea unui regim vamal liber nu va ajuta cu nimic, deşi presa europeană prezintă această măsură a Uniunii Europene ca pe o salvare a vinificatorilor „nedreptăţiţi” de Rusia.
Vladimir Putin a avut perfectă dreptate atunci când a prognozat că producătorii din Uniunea Europeană, în complicitate tacită cu autorităţile ţărilor europene, nu vor permite producătorilor din Republica Moldova să intre pe piaţa europeană. Mai mult, embargoul din perioada 2005-2006 a fost salutat de producătorii europeni. Înainte de embargo, producătorii din Republica Moldova deţineau 25% din piaţa vinurilor din Rusia, după embargo cota lor s-a redus la 5%, iar principalii beneficiari ai embargoului au fost producătorii din Franţa care şi-au mărit cota cu 20%. Ceva asemănător se va întâmpla şi în cazul embargoului din 2013. Rămâne de văzut cât timp le va lua producătorilor de vin şi politicienilor din Republica Moldova să priceapă că Uniunea Europeană nu este o instituţie caritabilă, ci o structură care urmăreşte numai interesul propriu, mai concret, interesul ţărilor din „Vechea Europă”.
Sursa: Vocea Rusiei