Cred că deja sunteţi familiarizaţi din presă cu sintagma „campanie murdară”, făcută cu referire la actuala campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale. Dar nu cred că ştiaţi că această strategie nu a fost inventată de politicienii români şi nu este nici prima dată când este utilizată înaintea alegerilor în România.
Acest tip de campanie care mai este numită şi „publicitate negativă” a fost inventată de consilierul politic american Arthur Finkelstein, supranumit şi „negustorul de venin” şi se adresează exclusiv adversarilor unui candidat aflat în cursa electorală. Pe scurt, campania negativă constă în găsirea unui punct slab al contracandidatului, oricât de firav ar fi acesta și apoi a crea o întreagă campanie denigratoare în jurul lui.
Cred că aţi observat în campania aflată acum în desfăşurare la noi că toţi candidaţii autointitulaţi „de dreapta” îşi bazează campania aproape exclusiv pe atacuri la adresa lui Victor Ponta, căutând să exploateze la maximum orice gafă, orice slăbiciune de moment, orice acţiune în cadrul guvernării, sau orice mică pată din trecutul acestuia.
Uneori, candidaţii de dreapta se mai sfâşie şi între ei, aşa cum este cazul lui Klaus Iohannis, care este adesea atacat, când de Elena Udrea, când de Monica Macovei, în cel mai pur stil finkelsteinian.
Dar cine este acest domn Finkelstein şi de unde vine el? Arthur J. Finkelstein s-a născut în Brooklyn, în anul 1945 într-o familie evreiască din pătura de jos a clasei mijlocii, tatăl său fiind şofer de taxi şi mic afacerist cu articole de îmbrăcăminte.
În perioada studenţiei, a contribuit la realizarea unor interviuri şi emisiuni radio cu scriitoarea Ayn Rand (Alissa Zinovievna Rosenbaum), creatoarea acelei filosofii demente de tip fascist numită obiectivism, asta dovedind faptul că Finkelstein încă de pe atunci simpatiza cu dreapta conservatoare republicană. În cele din urmă a obținut o diplomă de licență de la Queens College și urmat (dar nu a terminat) un curs pentru masterat. [1]
De-a lungul anilor, Finkelstein, în calitate de consilier politic, a susţinut numeroase campanii ale republicanilor americani, asta deşi este homosexual declarat şi s-a căsătorit cu partenerul său în vârstă de 40 de ani în anul 2004, la reşedinţa sa din Massachusetts. Ca orientare politică se declară libertarian şi s-a distanţat de elementele social conservatoare din Partidul Republican.
Philip Friedman, un consultant din Manhattan, care si-a început cariera prin a lucra pentru David Garth, rivalul democrat al lui Finkelstein, îl descria astfel:
Finkelstein este genul suprem de Dr. Strangelove, care crede că poate ignora în mare măsură ceea ce politicienii vor spune și vor face, ceea ce ziarele au de gând să facă și că poate crea un mesaj simplu și clar și de multe ori negativ, care, repetat de multe ori destul de des, vă poate aduce la victorie. [1]
Michael Harris în cartea sa „A Party of One”, despre modul în care premierul canadian Stephen Harper şi-a asumat puteri dictatoriale, scria, citându-l pe Finkelstein că, în politică, adevărul obiectiv nu este important. Percepțiile sunt. Și este posibil să câștigi alegerile, prin crearea „unui vot negativ total împotriva unui adversar fără să îţi prezinţi propriul candidat”. [2]
În anul 1972 Finkelstein s-a implicat în campania lui Richard Nixon, iar în 1976 l-a susţinut pe Ronald Reagan în cursa pentru funcţia de preşedinte al SUA. În afară de aceste campanii a mai participat în 1989 la campania pentru câştigarea funcţiei de primar al New York-ului a lui Ronald Lauder, unul din acţionarii şi fondatorii postului Pro TV de la noi, de asemenea şi la multe alte campanii electorale din Canada, Israel, Europa Centrală şi de Est şi chiar Ucraina.
Dar abia acum vine partea cea mai interesantă!
În 2004 Finkelstein în tandem cu Tal Silberstein, un alt renumit strateg politic cu origini evreieşti, organizează campania lui Adrian Năstase aflat în competiţie cu Traian Băsescu, dar se pare că a fost o alegere neinspirată, deoarece, după cum ştim, Năstase a ratat atunci fotoliul de la Cotroceni.
În anul 2007 Arthur Finkelstein devine consilierul de imagine al PNL şi al lui Călin Popescu Tăriceanu, pe vremea când acesta era premier.
Despre Arthur Finkelstein se spune că într-un comentariu pe marginea alegerilor din 2003 din Israel ar fi opinat că „atunci când oamenii sunt puşi în situaţia de a alege între corupţi şi proşti ei vor alege corupţii”. Asta explică într-un fel de ce a optat pentru el Călin Popescu – Tăriceanu. [3]
Iar în 2009 Finkelstein a fost consilierul lui… Traian Băsescu. Cred că vă mai amintiţi de celebra lovitură de imagine dată lui Mircea Geoană în preajma celui de-al doilea tur de scrutin, cu vizita nocturnă la vila „spa” a lui Vîntu pentru o mică relaxare, care a însemnat pentru Geoană ruinarea carierei politice şi episodul penibil cu „Mihaela dragostea mea”.
Să nu credeţi însă că domnul Finkelstein şi alţi strategi politici lucrează pentru politcienii români pro bono sau pe sume derizorii, contractele de consultanţă făcând găuri mari în bugetele partidelor şi chiar ale statului român.
Un contract de consultanţă pe piaţa din România se înscrie de regulă în limita a 15.000 – 25.000 de euro pe lună la care se poate adăuga o primă de succes care dublează sau triplează suma în cazul în care candidatul accede la funcţia dorită. Sumele cresc considerabil dacă un consultant autohton îşi aduce în campanie un partener străin, aşa cum Tal Silberstein şi Arthur Finkelstein au venit în campanii anterioare, în 2004 (pentru Adrian Năstase), 2008 (pentru Călin Popescu Tăriceanu) sau 2009 (pentru Traian Băsescu), prin firma lui Dan Andronic. [4]
Acum cred că v-aţi făcut o imagine mai bună despre „sursele de inspiraţie” din care clasa politică îşi trage seva ideologică şi strategiile de imagine şi vă puteţi da seama cum s-a ajuns la circul, bălăcăreala generală şi toate mizeriile aruncate în mass-media zilnic şi servite apoi publicului în dezbateri lungi şi plictisitoare. Ca să aveţi o imagine de ansamblu şi mai bună despre ce înseamnă azi dreapta, neoliberalismul american, popularii europeni şi diversele guvernări cu tendinţe de extremă dreaptă, dar şi politica în lume în general, să vedem pe cine mai consiliază în momentul de faţă domnul Athur Finkelstein:
- Guvernul Fidesz al prim-ministrului ungar, Viktor Orban.
- Prim-ministrul kosovar Hashim Thaci
- Prim-ministrul bulgar Serghei Stanișev
- Prim-ministrul ceh Mirek Topolanek
- Politicianul israelian Avigdor Lieberman
- Primarul Ierusalimului Nir Barkat
Surse:
[1] http://en.wikipedia.org/wiki/Arthur_J._Finkelstein
[2] http://henrymakow.com/2014/10/the-gay-jew-behind-stephen.html
Pingback: Noutati 2014 | CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman