După 1990 ne-au fost impuse pe neobservate o serie de lucruri, care, nu numai că au fost acceptate de întreaga populaţie, dar, în contextul societăţii capitaliste, sunt şi abuzuri îndreptate împotriva cetăţenilor. Unul dintre acestea este impozitul pe salariu.
Vă voi arăta în continuare că impozitul pe salariu este o nedreptate care i se face cetăţeanului de rând şi că un salariat este tratat mult mai rău, din punct de vedere fiscal, decât o firmă sau multinaţională.
Firmele sunt impozitate pe profitul pe care îl realizează, adică suma care rezultă din diferenţa dintre banii investiţi şi banii câştigaţi. Din această sumă se deduc diversele cheltuieli ale firmei: salarii, achiziţii, servicii, energie electrică etc. Deci ele sunt impozitate doar pe ce le rămâne în plus, nu pe toată suma încasată.
În cazul salariatului, acesta este impozitat pe întreaga sumă încasată, deşi această sumă reprezintă doar plata pentru timpul şi munca oferite în schimbul ei, sumă din care acesta trebuie să trăiască! Plus de asta, în cazul salariatului nu sunt deduse niciun fel de cheltuieli vitale, cum ar fi cele pentru alimente, îmbrăcăminte, sănătate, educaţie, chirii, impozit pe proprietate, achiziţii de bunuri în gospodărie etc.
Dar diferenţa fundamentală între un salariat şi o firmă este aceea că salariatul nu face profit! El îşi vinde munca şi timpul, de multe ori cu mult sub preţul pieţei, dar nu realizează profit, pentru că el „vinde” ceva ce are în proprietate, nu ceva pe care îl comercializează.
De exemplu, despre cineva care cumpără o casă la un preţ şi apoi o vinde la un preţ mai mare, se poate spune că face un profit, dar în cazul salariatului, profitul acestuia nu poate fi calculat, pentru că el nu a achiziţionat munca şi timpul său la un preţ, pentru a le vinde apoi la un alt preţ.
Mai mult decât atât, legile sunt atât de tâmpite, încât obligă şi patronul să plătească, încă o dată, impozit pe salariile angajaţilor şi mai sunt reţinute din salariu şi contribuţii sociale pentru sănătate, pensie, şomaj şi altele. Deci, dacă salariatul plăteşte statului contribuţii pentru servicii şi ajutoare sociale, atunci, pentru ce este oprit impozitul pe salariu, atât de la angajat, cât şi de la angajator???
Dacă mergem şi mai departe, multinaţionalele au posibilitatea să fenteze statul şi să nu plăteasccă impozit pe profit, folosind şmecheria cu paradisurile fiscale, lucru pe care nu-l pot face nici IMM-urile şi cu atât mai puţin salariaţii.
Şi toate acestea se fac într-o ţară în care un salariu obişnuit este de 3 – 4 ori mai mic decât un ajutor de şomaj în multe ţări europene. Este un abuz imens, pe care oamenii îl tolerează şi îl acceptă ca pe ceva normal şi legal.
Pingback: Noutăți 2015 | CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman