În 1943, o foamete ucigătoare a măturat regiunea Bengal din India modernă de Est și Bangladesh-ul. Între 1 și 3 milioane de oameni au murit într-un tragedie care putea să fie evitată complet. La momentul respectiv, amploarea daunelor a fost pusă pe seama unui guvern britanic incompetent, prea implicat în război, ca să se ocupe de imperiu în mod corespunzător. Dar, în 2010, a apărut o nouă carte care susţine că lipsa măsurilor pentru diminuarea foametei a fost deliberată și că moartea acelor milioane de oameni au fost în mod intenționat instrumentată de un singur om: Winston Churchill.
Potrivit cărții, Churchill a refuzat să redirecţioneze livrările de la trupele britanice, deja bine aprovizionate, spunând că efortul de război nu ar permite. Acest lucru în sine nu ar fi prea condamnabil, dar, în același timp, el ar fi împiedicat navele americane și canadiene să ofere ajutor Indiei. Nici nu ar fi permis indienilor să se ajute singuri: guvernul colonial a interzis țării să utilizeze propriile nave sau rezervele valutare pentru a ajuta masele înfometate. Între timp, Londra a urcat prețul la cereale prin achiziţii imense, făcându-le inaccesibile pentru muribunzi și nevoiași. Cel mai sinistru, a fost când guvernul de la Delhi i-a trimis o telegramă lui Churchill să-i spună că oamenii mureau, iar acesta a răspuns numai întrebând de ce Gandhi nu a murit încă.
Dacă toate aceste lucruri sunt adevărate – și documentele o susţin – atunci Winston Churchill, erou de război britanic care s-a ridicat împotriva naziștilor, ar putea foarte bine să fi înfometat până la moarte mulți oameni nevinovați așa cum a făcut şi Stalin în genocidul ucrainean. Ar putea omul care s-a pus împotriva lui Hitler să fie capabil cu adevărat de o asemenea atrocitate? Judecând după restul acestei liste, nu ar fi de mirare.
Pingback: Atrocitățile Imperiului Britanic – Foametea din Bengal | Lupul Dacic