Ortodoxia şi detergentul de firmă

Ortodoxia de tip sectar, fundamentalist, care ia tot mai mult amploare în România, militează agresiv, contrar duhului creştin, împotriva altor religii, ba chiar şi împotriva altor confesiuni creştine, catalogându-le ca eretice, ecumeniste sau satanice. Practic, tot ce nu se încadrează în canoanele ortodoxiei este de la diavol, eretic şi te va duce în iad, deci nu vei mai fi mântuit, pentru că doar dogma neclintită a ortodoxiei te poate mântui, indiferent de faptele şi curăţenia sufletului tău.

Ba chiar mai mult, se merge atât de departe cu fanatismul, încât sunt acuzaţi şi înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române că ar fi eretici, ecumenişti sau membri ai masoneriei.

Toată această propagandă îmi aminteşte de tehnica publicitară a detergentului de firmă, versus detergentul obişnuit. Dacă vă amintiţi de acest gen de reclame, erau prezentate în paralel imagini cu detergentul de firmă, care spală imaculat, care e super, cel mai cel şi cel mai avansat tehnologic şi detergentul obişnuit care e prost, nu scoate petele, nu le parfumează, deci nu îşi îndeplineşte menirea.

Aşa şi în cazul ortodoxiei sectare, se merge pe sloganul „cumpăraţi numai de la noi, nu de la concurenţă, pentru că produsul nostru este cel mai bun!”

Dar ce legătură are asta cu Hristos şi Dumnezeu? Practic, niciuna! Pentru că, dacă Dumnezeu este unul singur, perfect şi atotputernic, nu are cum să fie gelos, aşa cum spun unii, argumentând cu citate din Biblie. În primul rând deoarece, dacă este unic, nu are pe cine să fie gelos, iar dacă este gelos, înseamnă că nu este Dumnezeu, ci doar un om cu probleme emoţionale. Iar dacă este atotputernic, nu are de ce să se teamă de diavol şi de falşii dumnezei.

Temerea că cineva ar putea perverti credinţa ortodoxă sau teama iraţională faţă de alte religii sau confesiuni aparţin mai degrabă unor oameni nu prea evoluaţi spiritual şi nu sunt în niciun caz consecinţa respectării unor porunci venite de la Dumnezeu.

Personal nu mă tem de alte religii şi confesiuni creştine. Când eram elev de liceu mergeam adesea la Catedrala Sf. Iosif, la Biserica Italiană sau la Biserica Luterană, ca să ascult concerte de orgă sau cantate de Bach şi Haendel, fără să am sentimentul că am comis vreun păcat. În 1990 am fost la o biserică protestantă din zona Cotroceni, unde am primit gratis o Biblie, dar nu m-am simţit ca şi cum m-am lepădat de credinţa mea.

Dacă există un singur Dumnezeu şi legile Sale sunt universale, înseamnă că toate religiile care propovăduiesc legile Sale sunt create de El. Şi chiar dacă ortodoxia ar fi singura cale spre mântuire, tot nu mi-ar fi teamă să mă rog împreună cu catolicii şi protestanţii, pentru că astfel aş putea să îi aduc şi pe ei pe calea cea bună.

Decât să spui că religia ta e cea mai bună şi singura adevărată, mai corect ar fi să afirmi că religia ta este calea în care tu crezi şi că aceasta este cea mai bună pentru tine, dar asta nu înseamnă că trebuie să o impui altora, aşa cum nici alţii nu au dreptul să îţi impună credinţa lor.

Mă gândesc cu îngrijorare la ziua în care talibanii ortodocşi îl vor declara şi pe Iisus eretic, pentru că era evreu, nu se spovedea, nu se împărtăşea, nu pupa moaşte şi nu se închina la icoane. 🙁