Matrix-ul este lumea materială

Seria de filme Matrix, lansată în 1999, a creat un adevărat fenomen social, o mitologie și o isterie mondială, care tinde să devină o nouă religie. Și așa cum se întâmplă și în cazul religiilor, oamenii simpli și naivi nu au înțeles că în aceste filme este vorba doar de o metaforă, o alegorie, bazată pe conceptul filosofic de realitate simulată, mulți dintre ei crezând că noi chiar trăim într-o realitate virtuală creată de o inteligență artificială sau extraterestră.

Scenariul seriei Matrix a fost scris de frații Wachowski, care nu sunt nici oameni de știință, nici filosofi, nici clarvăzători și între timp au devenit femei în urma unor operații de schimbare de sex, acum numindu-se, în loc de Larry și Andy, Lana, respectiv Lilly.

Ideea scenariului a fost inspirată de cartea filosofului și sociologului francez Jean Baudrillard, lansată în 1981 și intitulată ”Simulacres et Simulation”. Cartea este disponibilă și în limba engleză și poate fi găsită pe Internet.

Metafora matrix-ului nu se referă doar la conceptul filosofic de realitate simulată, ci și la matrixul social, sistemul de control social implementat de Elite, care va fi desăvârșit prin Noua Ordine Mondială, în care indivizii vor fi controlați total prin intermediul tehhologiei și inteligenței artificiale.

Termenul ”matrix” sau ”matrice” vine din latină și înseamnă ”uter”. Este ”recipientul” din care toți ne naștem în această lume. De la matrix, derivă și cuvântul mater, care înseamnă ”mamă” și mai mai departe avem termenul ”materie”. Deci putem spune că materia, lumea materială este matrix-ul, matricea din care se nasc toate lucrurile văzute și nevăzute, adică Creația Divină. Chiar și Iisus, pentru a se întrupa, a avut nevoie de o mamă și de un uter (matrix). Lumea materială este lumea fenomenelor și obiectelor, care pot fi cunoscute prin simțuri sau gândire și reprezintă o limitare a lumii spirituale, care este infinită și nemanifestată.

”Dincolo” de această lume materială limitată de simțuri, gândire, spațiu și timp se află Lumea Infinitului, ”sălașul lui Dumnezeu”. Mai exact, lumea ”esențelor pure” postulată de Platon și Kant sau ”lumea energiilor necreate”, în viziunea Sfântului Grigore Palamas.

În această lume, în care totul este ”necreat”, deci în stare potențială, unde nu există manifestare, spațiu și timp, nu poate exista nici gândire, nici percepție, nici memorie, ci doar conștiință pură. De aceea atunci când venim în lumea materială (ne naștem), nu avem nicio amintire din ”lumea cealaltă”, iar când plecăm din lumea materială (murim) nu luăm nicio amintire cu noi, pentru că memoria are nevoie de un suport material pentru a stoca informația.

Acesta este motivul pentru care toate experiențele spirituale au loc la granița dintre viață și moarte. Cercetările au scos la iveală faptul că atunci când murim, creierul, mai exact glanda pineală, secretă o mare cantitate de DMT, hormon care mai este denumit și ”molecula spiritului”, pentru că oferă acele experiențe senzoriale neobișnuite ce apar în urma meditației sau al consumului de droguri psychedelice.

Ce deducem de aici? Atunci când trăim în lumea materială, în starea de conștiință obișnuită putem percepe fenomenele și obiectele de aici, dar nu putem percepe lumea spirituală, iar când trecem ”dincolo” nu mai putem percepe și gândi nimic. Doar aflându-ne la granița dintre viață și moarte putem experimenta doar o proiecție în mintea noastră a lumii spirituale.

Drogurile și meditația (rugăciunea) provoacă o stare similară morții, fără însă să ne omoare, permițând astfel minții să se afle la granița dintre cele două lumi.

Problema cu drogurile este însă aceea că sunt niște toxine (de obicei ciupercile sau plantele otrăvitoare nu se consumă) care ne distrug în timp trupul și mintea și în final ne ucid. Deci singura metodă naturală și sigură de cunoaștere spirituală este cea practicată de mii de ani de călugări, sfinți, yoghini, mistici, adică cele trei practici de bază: asceza, rugăciunea și meditația.