Puterile capitalismului financiar au avut un alt scop de anvergură, nimic mai puţin decât să creeze un sistem mondial de control financiar în proprietate privată, capabil să domine sistemul politic din fiecare ţară şi economia lumii ca întreg. Acest sistem a fost conceput pentru a fi controlat într-un mod feudalist de către băncile centrale ale lumii, acţionând în mod concertat prin acorduri secrete, la care ajung prin întâlniri şi conferinţe private frecvente.
Caroll Quigley – „Tragedy And Hope” (Tragedie şi speranţă)
Cartea o puteţi citi online, sau o puteţi descărca de aici.
Bancile sunt doar cireasa viermanoasa de pe tort. Raul a inceput ghiceste cineva cand? Nu cred.
A inceput cand a aparut Puterea-asta ar zice Foucault. Nu conteaza ca in istorie au fost religii tiranice, inchizitie, comunism, tiranie-astea sunt doar Forme ale unei Structuri. Antropologii vorbesc de societati organice si anorganice, primele fiind mai apropiate de natura. Odata ce a aparut institutia sefiei, oamenii si-au pierdut egalitatea si deci libertatea. Odata ce s-a ajuns ca unii sa decida pentru altii, iarasi s-a pierdut libertatea. Astfel unii au condus si controlat, altii au fost condusi si au devenit dependenti de stapani. Intrebarea mea e simpla: chiar e necesara politica? Trebuie un altul sa decida care e binele meu? Ce trebuie sa fac, cand, cat, cum sa gandesc? Aici e marele rau.
Nevoia de control a fost „argumentata” de filosofii masoni de-a lungul secolelor, a intrat si in mintile noastre, parca ne-am simti singuri fara un stapan, fara politica, fara acei altii care conduc. Prin urmare, nu poate exista sistem politic „bun”, si nici societati „evoluate”.
Iisus spunea ca vrea sa-i invete pe oameni sa pescuiasca-asta era un pas spre eliberare.
Cand apare o „revolutie” (n-am loc aici sa demonstrez ca n-au existat revolutii), institutiile isi schimba numele. Militia de exemplu devine Politie samd.
Nu exista schimbari in ultimii ani, decenii, secole, ci doar…amplificarea unei scheme de organizare care a cunoscut multe forme.
Orice societate are nevoie de lideri, pentru a unifica interesele individuale în interese comune. Altfel nu ar putea exista societatea ca sistem. În organizarea de tip tribal este mai uşor ca oamenii să fie egali, dar în societăţile moderne în care au apărut statele, acest lucru este aproape imposibil de pus în practică. Deci sursa primară a răului ar fi mai degrabă civilizaţia, iar răul suprem, civilizaţia de tip burghez bazată pe negustorie şi capital.
Atunci inseamna ca acceptam un anume rau existent, „neeradicabil”, ne trebuie centralitate dar am ajuns sa fugim de centralizare. Ar fi ceva rau in sine centralizarea? Nici puterea n-ar fi ceva rau.
Un Hobbes spunea odata homo homini lupus. Un Darwin vorbea de selectia naturala-astfel de oameni au justificat autoritatea si ultracentralizarea, de fapt. Si poate am ajunge in final la urmatoarea dilema: daca raul trebuie sa existe pentru ca binele sa poata „straluci”, daca Raul nu poate fi infrant, atunci care mai e miza educatiei? Raspuns sec: o continua speranta.
Nu este neapărat un rău neeradicabil. Trebuie doar regândit din temelii sistemul social şi economic. O posibilă soluţie în documentarul „Economia fericirii”. http://antiiluzii.blogspot.com/2011/07/economia-fericirii.html