Motivația este un alt rahat importat de la americani. Este mai mult un termen ideologic menit să conserve sistemul de exploatare al băncilor și corporațiilor. Mai pe românește, să fii motivat înseamnă să ai tragere de inimă ca să faci ceva.
Atunci când faci ceva de plăcere și din proprie inițiativă, nu ai nevoie de motivație pentru că satisfacția vine chiar din activitatea respectivă. Motivația este necesară atunci când ești obligat să faci ceva și nu găsești nicio satisfacție în urma muncii prestate. Este ca atunci când hamsterul aleargă în acea roată montată în cușcă. Aleargă, aleargă, dar vede că nu se deplasează deloc și până la urmă se plictisește și abandonează cursa.
În trecut sclavii erau total lipsiți de motivație din două motive:
- Oricât de mult ar fi muncit, stăpânul i-ar fi pus la muncă grea în continuare.
- Oricât de mult ar fi muncit, nu ar fi beneficiat niciodată de rezultatele muncii lor.
Prin urmare, stăpânul a trebuit să inventeze o metodă prin care să-și motiveze sclavii să muncească eficient și să evite sabotajele de tot felul. De fapt e vorba de două metode: metoda nuielușei sau biciului și metoda morcovului sau zăhărelului. Metoda nuielușei apelează la frică, cea a morcovului la dorință și iluzia satisfacerii acesteia.
În sistemul de exploatare bancaro-corporatist al capitalismului se folosesc aceleași metode, numai că biciul a fost înlocuit cu teama de facturi, credite și lipsa banilor în general, iar morcovul a fost înlocuit cu dorința de a deveni bogat, de a achiziționa bunuri materiale și de lux și iluzia că, dacă muncești din greu și ești ”motivat” îți poți satisface toate aceste dorințe. Așa a apărut și industria ”dezvoltării personale” sau a ”coaching-ului” prin care tot felul de șmecheri se îmbogățesc vânzând diverse rețete ”originale” prin care poți deveni mai motivat și mai plin de succes.
Mass-media folosesc și ele aceste metode de dresaj pentru populație. Teama este indusă prin știri negative, iar dorința prin reclame, rezultatul fiind că oamenii vor munci cu disperare și motivație tot mai mult, pentru a putea consuma tot mai mult.
Pingback: De ce credința este obligatorie? | | Dan Tănăsescu